perspective..

motto: Există vise simbolice, vise care simbolizează realitatea.
Sau există realități simbolice, realități care simbolizează vise. Haruki Murakami
 

Dincolo de fereastră,  ziua își cerne povestea îngânându-se cu un  neobosit guguștiuc.
Îmi place șepcuța  cochetă a studentei din blocul vecin, îmi place  mersul ei, nici legănat, nici  apăsat, mai degrabă se lasă purtată, asta văd eu.//
Suntem vreo zece foste colege de facultate în oraș. Ne întâlnim rar,  cu niște ani în urmă era un pic mai altfel.
Deunăzi,  căutam un anume  magazin, dimineața era  cețoasă, lume  multă, grăbită, care încotro.
 Încărcată  cu  multe pachete, mai mult alerga..ultima oară, stai să calculez,  au trecut vreo zece ani, eram într-o comisie de examen,  am terminat înaintea ei, eram foarte fericită, nici nu știi cât de relaxată poți fi  după ce închei o treabă ca asta- să controlezi și să pui note corect, deh! tu așa speri, o sută și vreo douăzeci de teze,  fiecare teză este doar un număr, numărul ascunde un copil cu toată știința lui, cu vise, dorințe,  idei,  în sfârșit, am ajutat-o atunci  pe Mina, așa se numește fosta mea colegă, să termine de controlat, obosise, era nervoasă.
Îmi fac repede  un calcul- cât ar putea să  piardă din timpul ei, dacă o rețin, îi tai calea- o, ce bucurie! vorbim, de una , de alta, mai ales despre copii,  despre colegi, Mina  nu este prea dornică să afle ce mai face X, unde s-o fi stabilit Y,  la teatru nu merge, nu-i place internetul,  vrea să  se ducă oriunde, doar profesoară să fie.
-Draga mea, îndrăznesc  eu, dar  să pleci dimineața devreme, cu autobuzul, asta era o chestie pe care, de voie, de nevoie, am făcut-o  în urmă cu  douăzeci și ceva de ani, de ce nu alegi  altceva de făcut, călătoriile îți plac?
N-am găsit nimic din  viața nostră de studente căministe, ea a plecat într-o direcție, eu într-alta.
Ieri , tot dimineața, în parcarea unui mall.(să știi că fac efort să scriu așa) 
Din direcție  opusă, rotind  pe deget cheile mașinii, se apropia  agale, cu privirea absentă, Dineasca . 
A fost foarte bolnavă, o vreme, am tot sunat-o, apoi și-a schimbat numărul.
Îi ies în cale, pupici,  schimb de amabilități, știi tu- coafură, eșarfă..
-Dragă Gina, zice Dineasca, totdeauna i-am spus așa, ca-n studenție, mă înțeapă ea în ochi și-n minte,  ție nu-ți este teamă?
-De cine, fetițo?
-De timp..eu mor de frica lui..//
te vezi cu  foștii colegi?