dar și de forță!
miercuri, 7 ianuarie 2026
trecere
M-am gândit la copilăria mea, la copiii mei- tați, la mânuțele lor dibace.
M-am gândit la Mama- era Ioana💖
M-am gândit la Mama- era Ioana💖
marți, 6 ianuarie 2026
de Bobotează
”Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se se va mai face”; nu este nimic nou sub soare„Ecleziastul”
povești pentru prieteni.
Mie îmi plac amintirile. De toate felurile. Binele, acea stare blândă care te ocrotește precum, cândva, degetele mamei, nu ar avea atâta căldură, dacă, din când în când, nu ai primi câte o răpăială ca de ploaie rece.Când îmi trimit gândurile în copilărie sau ele mă trimit acolo pe mine, nu sunt deloc tristă.Dimpotrivă, aș zice. Mă simt între ai mei, revăd locuri dragi, mă împresoară senzații dulcege, parcă și gustul este altul decât cel din clipa asta.
”Tale”,bunicul meu matern,a făcut naveta,toată viața: de la Ziduri, la București, fie arșiță, ploaie sau ger.Nu se plângea niciodată.
Mama era a doua între cei șase copii,trei fete si trei băieți.
La bunici, mergeam, trecând două sate și un câmp. Pe jos. Sau în căruță. Cu bicicleta, ceva mai târziu.
De trei- patru ori pe an, rămâneam la ei,câteva zile, să ascult cum de sub pălărioara lucioasă a ceasului de masă,cu ecranul cât palma, pe care erau înșirate cifre mari, albastre si figuri de copii, se dă ora exactă.
Să mă uit la tabloul cât jumătate de perete, în care o femeie tânără scotea apă dintr-o fântână.
Târziu, mi-am zis, mai mult ppentru mine că putea să fi fost realizat de Grigorescu, născut în Pitaru, sat aflat la doar câțiva kilometri de cel al bunicilor mei.
Și să o urmăresc pe”mare”, bunica mea, în bucătărioara ei, mereu proaspăt văruită, mestecând, neobosită, în oalele mari, de pe plita care nu avea niciodată timp să se răcorească.
Din leafa de ceferist a lui ”tale” și din munca lor la câmp, au strâns zestre pentru toți copiii.
La fel.
Pământ și loturi de casă pentru băieți, pământ, ceva mai puțin, lăzi viu colorate, pline cu lucruri de casă, salbe cu câțiva galbeni, și haine pentru fete.
Parcă văd disperarea de pe fața mamei, care n-a descoperit la timp ce intenții am cu paltonul ei de camgărn negru și guler de vulpe roșcată.
Cu chiu , cu vai , am scos ceva, fără formă concretă, nici pardesiu, nici jachetă.
Eram prin clasa a VII-a.
La sfârșitul fiecărei toamne, bunicul primea de la serviciu un palton de stofă bleumarin. Se strânseseră mai multe. Pentru fiecare băiat câte unul.
Unchiului Bălașu-înalt, blond cu ochii verzi- îi venea cel mai bine raglanul. Când pleca la bal, rupea o garoafă roșie, din ghiveci.Cu un gest ștrengăresc, și-o agăța după ureche.
De Bobotează, după ce se întorceau de la biserică, în văzul lumii, se arunca în apa ca de gheață a râușorului Răstoaca. N-am prins niciodată spectacolul, pentru că nici ”mare” nu-l vedea. Tremura de fiecare dată, până îl vedea intrând pe poartă.
Casa cu pridvor lung și scară înaltă nu mai este de mult.
Ulița s-a oprit lângă fântâna secată.
Nepoții sunt bunici.
Care pe unde.
vineri, 2 ianuarie 2026
”Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.”
Gheorghe.Sion
Cine și când va fi stabilit ca unele limbi vorbite într-o parte sau alta a lumii să fie mai dificile pentru alții, mai frumoase ori mai puțin plăcute altora?
Poate că de asta va fi apărut biblicul Turn Babel, ca o pedeapsă divină pentru diversitatea lingvistică. Sau utopia revenirii la Vârsta de Aur, creându-se limbi artificiale, cum ar fi esperando.
Nu am cunoștințe despre aceste probleme, ce știu eu este că iubesc limba română cu extraordinara ei zestre, cu capacitatea ei de
îmbogățire, mai ales prin crearea unor structuri lingvistice și idiomatice, pornind de la diverse cuvinte de bază.
îmbogățire, mai ales prin crearea unor structuri lingvistice și idiomatice, pornind de la diverse cuvinte de bază.
Încerc o mare tristețe, descoperind aici, pe diverse rețele de ”comunicare” nu doar despre zdrobirea frumuseții limbii noastre, dar și despre inventarea unor trivialități, care se răspândesc uimitor.
Dureros este că ele sunt preluate de către copii.
În dauna păstrării și însușirii structurilor lingvistice românești nespus de frumoase.
Mă gândesc că n-ar strica să încercăm împreună să mai facem o scurtă recapitulare, înainte de întețirea jignirilor prin înaltele noastre foruri spuse sau scrise, încercând să arătăm frumusețea limbii noastre prin structuri lingvistice, pornind, astăzi de cuvântul „ gură”.
Precizez că nu am consulta DEX, nici DOOM.
Mă bazez pe ceea ce știu și simt. Am scris expresiile idiomatice așa cum mi-au apărut în minte.
Poți completa lista!
Chiar cu structuri simpatice, excluzând înjurăturile. Bine?
Cât despre fotografie, poate că ar părea aiurea, eu cred că așa este limba noastră. înfloritoare, colorată, neobosită.
Așadar,despre cuvântul „gură„.Sensuri de bază. cavitate bucală, organ al hrănirii,al vorbirii, al cântatului.
Pentru sensul secundar, m-am gândit la acele construcții care păstrează apropierea de sensul propriu. gura podului (porțiunea prin care intrăm în podul casei folosind o scară),gurile Dunării, gură de canal/ evacuare,, cred că și numele unor plante ar putea fi integrate aici, dată fiind forma lor. gura- leului, gura - lupului.
Construcții lexicale românești:
a sta cu gura pe cineva -a cicăli
a sări cu gura- a interveni neinvitat
a lua( a rupe) de la gură -a se lipsi de hrană, pentru un scop
gura bate fundul- a primi pedeapsă pentru felul nepotrivit în care vorbești
a face gură- a face gălăgie, a se împotrivi
cu gura mare- care se dorește important vorbind tare
el cu gura lui- fără tăgadă
a intra/ a ajunge în gura lumii- a deveni subiect de discuții
a da gură- a săruta, a striga
a-i lua gura- a se îmbolnăvi, a tăcea
a pune gura- a gusta, mai nou- a pune botul - a se amăgi
a-i merge gura- a vorbi mult ( și bine)
a i se muta gura- a se îmbolnăvi
tacă-ți gura! oprește-te!
a-i lăsa gura apă- a jindui, a pofti la ceva
gură în gură- apropiați
a rupe gura târgului/ a satului/ a lumii- a se impune prin ceva personal
a nu pune nimic în gură- a se înfometa, a posti
de la mână până la gură -repede
a-și bate gura- a vorbi inutil, a insista
a se uita în gura cuiva- a fi indiscret, a asculta
în gura iernii- când se lasă gerul
gura! taci, potolește-te!
tacă-ți gura! ajunge!
gurile rele- bârfitoare
a zice din gură- a cânta, a doini
pică , pară mălăiață, în gura lui nătăfleață- a fi leneș, a aștepta să primești fără efort propriu
gura mică! vorbește încet!
cu ura mare- vorbește mereu, ca și cum le-ar ști pe toate
gură spartă- nesincer
a ajuns la gura sacului- a terminat proviziile, banii etc.
are o gură cât o șură-exagerat
a se lua în gură- a se certa
a-i da peste gură- a lovi, a jigni
a țipa ca-n gură de șarpe- a cere ajutor negreșit
gura păcătosului adevăr grăiește se da de gol
a o (-l) lua gura pe dinainte- a de deconspira
a-i pune pumnul în gură- a sili, a opri.
din gură în gură- a se răspândi pe cale orală
mânca-ți-aș gura( poate fi admirativ), dar...ar fi de preferat
pupa-ți-aș gurița, așa-i?
Specială, unică prin mesaj este împletirea metaforică
” ..pe-o gură de rai„.
Nu am pretenția că am descoperit toată bogăția lingvistică, pornind de la un cuvânt cu largă circulație...
Ce-mi doresc este să vorbim despre frumusețea limbii noastre, despre filozofia și înțelepciunea ei, păstrate în cuvinte și sintagme.
Să fim optimiști, buni și înțelegători unii cu alții!💖
joi, 1 ianuarie 2026
Pentru speranță și Pace!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)