Sa ramai copil

Discutam in aceasta dimineata cu o colega despre cele doua potentiale viitoare invatatoare , care au chinuit fizic, moral si sufleteste o eleva , pe motiv de gelozie paroxistica. Spun "potentiale", deoarece cred , sper, ca , dupa ce vor fi supuse unui examen amanuntit, sa li se interzica dreptul de a lucra vreodata cu copiii . Nu pot sa nu ma gandesc ce fel de mame vor fi, daca vor fi.

Si eu si colega mea avem o indelungata si interesanta activitate didactica si pedagogica; n-am fost perfecte, am comis , cateodata , din cine stie ce motive, unele erori.
In ceea ce ma priveste , recunosc ca am avut multe , chiar foarte multe nopti de nesomn , dupa o analiza exigenta a atitudinii fata de masurile luate , cand greseau copiii carora le eram diriginta sau dupa ce aplicam corectii.
Mi-am dat seama ca uneori m-am pripit sau ca n-am meditat indeajuns asupra situatiei create. Totdeauna , insa , si spun asta cu mana pe inima - am facut-o dintr-o mare dragoste fata de ei si din dorinta de a-i determina sa fie corecti. Am trait experiente de tot felul ; de fiecare data , am descoperit ceva nou.
Concluzia? Copiii sunt minunati! Universul lor este captivant. Trebuie sa vrei si sa-ti doresti a-i intelege!

Odata, inainte de teza , i-am avertizat pe elevii mei din clasa a 8-a, a caror diriginta eram, ca , daca voi descoperi pe cineva copiind , acela va primi nota 1 .
Si necazul n-a intarzit. Am vazut cum una dintre cele mai bune eleve a scris copiuta si i-a dat-o unui baiat , care , fara "ajutor", ar fi obtinut , sigur, nota 7. La randu-i , el a transmis-o altui coleg, candidat permanent la corigenta.

Urmaream " manevrele", gandindu-ma ce ar trebui sa fac. I n acelasi timp cu mine , ochii colegei de banca a" autoarei " asistau la eveniment. Trebuia sa respect ceea ce spusesem anterior . Am cerut copiuta si mi-am tinut cuvantul.
I-am ascultat de multe ori , pe tustrei , pana la sfarsitul trimestrului, astfel incat sa aiba sansa de a-si rotunji mediile.

Au trecut anii... Autoarea copiutei a devenit jurist. Nu ma saluta niciodata.
Al doilea beneficiar al "ajutorului"- elevul cu prestatie slaba - este un familist bun, un om ca multi altii. Nu stiu cate carti va fi citit intre timp, dar este un om serios.
Valentin-nu este numele adevarat-cel care a primit si a transmis copiuta , a absolvit doua facultati:"Aerospatiale" si" Finante".

Intr-o seara ploioasa , de onomastica mea , cineva a sunat la usa . Am deschis- era el - cu un superb buchet de lalele in mana . Intai am plans , apoi , fara sa-l intreb, pentru ca eu ma simteam ca o scolarita in fata lui , mi-a spus ca de la nota aceea a invatat multe.
Cred ca mi-a dat o lectie. Nu l-am mai vazut , pentru ca este stabilit in Canada.

Cine vrea sa ajunga dascal -sau chiar a devenit-ar trebui sa fie recunoscator; este un privilegiu sa le fii copiilor in preajma , sa te simti de-al lor, atunci cand au nevoie, sa te poti bucura odata cu ei sau chiar sa poti plange, sa-i sanctionezi cand trebuie.
Probabil aceasta este o farama din ceea ce cautam cu totii- " Tinerete fara batranete".