vineri, 28 martie 2008

Sa ramai copil

Discutam in aceasta dimineata cu o colega despre cele doua potentiale viitoare invatatoare , care au chinuit fizic, moral si sufleteste o eleva , pe motiv de gelozie paroxistica. Spun "potentiale", deoarece cred , sper, ca , dupa ce vor fi supuse unui examen amanuntit, sa li se interzica dreptul de a lucra vreodata cu copiii . Nu pot sa nu ma gandesc ce fel de mame vor fi, daca vor fi.

Si eu si colega mea avem o indelungata si interesanta activitate didactica si pedagogica; n-am fost perfecte, am comis , cateodata , din cine stie ce motive, unele erori.
In ceea ce ma priveste , recunosc ca am avut multe , chiar foarte multe nopti de nesomn , dupa o analiza exigenta a atitudinii fata de masurile luate , cand greseau copiii carora le eram diriginta sau dupa ce aplicam corectii.
Mi-am dat seama ca uneori m-am pripit sau ca n-am meditat indeajuns asupra situatiei create. Totdeauna , insa , si spun asta cu mana pe inima - am facut-o dintr-o mare dragoste fata de ei si din dorinta de a-i determina sa fie corecti. Am trait experiente de tot felul ; de fiecare data , am descoperit ceva nou.
Concluzia? Copiii sunt minunati! Universul lor este captivant. Trebuie sa vrei si sa-ti doresti a-i intelege!

Odata, inainte de teza , i-am avertizat pe elevii mei din clasa a 8-a, a caror diriginta eram, ca , daca voi descoperi pe cineva copiind , acela va primi nota 1 .
Si necazul n-a intarzit. Am vazut cum una dintre cele mai bune eleve a scris copiuta si i-a dat-o unui baiat , care , fara "ajutor", ar fi obtinut , sigur, nota 7. La randu-i , el a transmis-o altui coleg, candidat permanent la corigenta.

Urmaream " manevrele", gandindu-ma ce ar trebui sa fac. I n acelasi timp cu mine , ochii colegei de banca a" autoarei " asistau la eveniment. Trebuia sa respect ceea ce spusesem anterior . Am cerut copiuta si mi-am tinut cuvantul.
I-am ascultat de multe ori , pe tustrei , pana la sfarsitul trimestrului, astfel incat sa aiba sansa de a-si rotunji mediile.

Au trecut anii... Autoarea copiutei a devenit jurist. Nu ma saluta niciodata.
Al doilea beneficiar al "ajutorului"- elevul cu prestatie slaba - este un familist bun, un om ca multi altii. Nu stiu cate carti va fi citit intre timp, dar este un om serios.
Valentin-nu este numele adevarat-cel care a primit si a transmis copiuta , a absolvit doua facultati:"Aerospatiale" si" Finante".

Intr-o seara ploioasa , de onomastica mea , cineva a sunat la usa . Am deschis- era el - cu un superb buchet de lalele in mana . Intai am plans , apoi , fara sa-l intreb, pentru ca eu ma simteam ca o scolarita in fata lui , mi-a spus ca de la nota aceea a invatat multe.
Cred ca mi-a dat o lectie. Nu l-am mai vazut , pentru ca este stabilit in Canada.

Cine vrea sa ajunga dascal -sau chiar a devenit-ar trebui sa fie recunoscator; este un privilegiu sa le fii copiilor in preajma , sa te simti de-al lor, atunci cand au nevoie, sa te poti bucura odata cu ei sau chiar sa poti plange, sa-i sanctionezi cand trebuie.
Probabil aceasta este o farama din ceea ce cautam cu totii- " Tinerete fara batranete".

6 comentarii:

  1. si viata fara de moarte..
    Daca eram eleva Dv. cu siguranta primeam 1. din cauza ca aveam prost obiceiul sa scriu pe foaie si sa dau prin spate, stanga, dreapta. Cate s-au intamplat la noi in clasa! La tezele alea unice la mate era "rezolvare in grup", sopteli, vedeam pe cele doua cu 10 cum isi dadeau foi cu diferite variante de rezolvare(asta la partea a doua) eh...Pentru copiat sigur nu primeam 1. Din cauza ca mi-e frica sa copiez, mai bine zis: n-am stofa. Chiar sunt ciudoasa pe cei care stiu sa le invarta, copiaza cu o nesimtire, habar n-au ce copiaza, dar cand vine nota: 9,10. De asta am spus eu ca mi-ar placea sa se schimbe legea cu mediile. Sa revenim. Ati fost putin exigenta, dar corecta. Multi profi de aici sunt doar cu avertizarile, ca faptele...nu prea! Profesorul de la catedra vede pe toti la fel de bine?
    Dragut din partea acelui Valentin.
    Si stiti cum se spune: Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lav,
    Recunosc, am fost exigentă.Poate chiar foarte , deseori.I-am avut elevi și pe copiii mei, am fost la fel de exigentă.De multe ori plângeau, mai ales cel mic, care mi-a fost elev patru ani.
    Deși exigentă, să știi că am fost și apropiată.Într-un fel m-am purtat ca profesoară, altfel ca dirigintă.
    Mă vizitează mulți.Mă sună, vorbim pe mess.
    Unii sunt oameni admirabili.
    Bineînțeles că am și foști elevi care mă ocolesc.
    Vezi, suntem un amestec de bine și de rău..

    RăspundețiȘtergere
  3. Si cred ca e minunata meseria de profesor.
    Pe mess? Foarte tare! Sunteti un amestec de cuvinte, atatea cuvinte.
    Adevarat, asta suntem! Seara cu efecte de poezie ! Chiar trebuia sa scrieti o carte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lav,
    da pe mess, de ce te miri?
    Vorbesc cu vreo 10 foste eleve, cu băieții am renunțat, vorbim la telefon.
    Aseară, premianta ultimei mele clase- este în clasa a XI-a , la New York, mi-a scris ceva foarte interesant din viața ei acolo. Are o bursă pe un an.
    Așa mă vezi? un amestec de cuvinte?
    Nu voi scrie o carte- cine să mă citească/ Nu-mi place să mă ocup de chestii de vânzare/cumpărare, de umblat pe la edituri.
    Scriu aici.
    Mă bucur, de exemplu, că tu, un copil așa special, mă citești.
    Seară bună și ție!
    Să te culci la timp!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ma gandeam ca tastati si pe mess.
    Si la telefon... imi place armonia asta a voastra!
    E frumos sa visezi si cu ochii deschisi...
    Da! Unul bun...
    Putem spune ca blogul acesta este o carte.
    Da. Am citit pe aici, dar ma tot intrerupe cate ceva...m-am retras aici pentru ca e mai special(anii trecuti) Aici, ne citim unii pe altii!
    acum e timpul..

    RăspundețiȘtergere
  6. Lav, citește, te rog-
    http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/12/de-ale-tinerimii.html

    RăspundețiȘtergere