Ce se intampla astazi, de piatra de-ai fi, tot ti se storc lacrimi. De tristete.
Ce se intampla atunci, cand aproape totul se rationalizase, iti turna in suflet si pe obraji siroaie de lacrimi. De tristete?De fericire? De toate.
In salile reci, nu sunt nici astazi altfel, noi, spectatorii, eram electrizati de artisti celebri, care, fie ger, fie ploaie, veneau sa joace si pentru publicul provincial.
L-am vazut in anii, in care seara avea, obligatoriu, doua ore, pe Florin Piersic in roluri celebre din" Zbor deasupra unui cuib de cuci","Gaitele","Cartea lui Iovita","Oameni si soareci".
Momentele in care gesturile SPUNEAU ceea ce cuvintele aveau interdictie uneau SCENA si SALA.
Arta cobora printre randuri. Sala era in delir.
Astazi, unii sunt in delir, pentru ca pot, in sfarsit, sa arunce, in OMUL-ACTOR, in loc de flori, cu bolovani.
Din pacate, multi dintre tinerii acestor zile tind sa ajunga pe culmile succesului calcand in picioare sentimentele unor oameni prea mari pentru ca macar ei sa aiba dreptul de-a le rosti numele. Daca ma gandesc ca suntem singurii care ne-am impuscat conducatorul, asa cum o fi fost el, nu ma mai mira nici faptul ca ne calcam in picioare valorile. Lumea asta e prea meschina pentru a o putea intelege un om cu o judecata cat de cat normal. Pacat de noi. Sau vorba aia: frumoasa tara, pacat ca-i locuita!
RăspundețiȘtergereLa multi ani pe 2009!
Asa este! Aveti dreptate!
RăspundețiȘtergere"Succesul nu este un fruct care cade singur din pom" spune Seneca.Nici a-l culege nu este simplu.Asta inseamna ca drumul catre reusita este presarat cu greutati si numai prin eforturi mari poti ajunge la succes.Unii, ca si vulpea care spune ca strugurii sunt acri,pentru ca nu poate ajunge la ei, in schimbul unei publicitati efemere,renunta usorla calitatea de OM, provocand altora dureri ireparabile.
Va doresc un an cu multi lauri!