povestea vorbii

Despre iuteala, manie si posacie

Anton Pann

" El chiar singur a stricat
Si iar el s-a maniat.
Si apoi
Da cu coasa si cu gresia.
Nu judeca,
Unde o iesi sa iasa,
Or ca tunsa, or ca rasa.
Ca
Focul cand se incinge
Anevoie se stinge.
Insa
Cine se iuteste curand osteneste.
Si
Cine se oteteste sa bea otet sa-i treaca.
Ca,
Cela ce se pripeste adesea se poticneste.
De aceea
Sa nu te pripesti,ca o sa gresesti.
Totdauna
Masoara de multe ori si sa croiesti o data.
Insa
Sunt firi intre firi, de nu stii cum sa te miri.
Unul
Sade posac si tacut,
Parca este surd si mut.
Parca i-am infipt serpi pe burta,
Parca i s-au inecat corabiile,
Parca toata lumea ii e datoare,
Parca mi-a tors si nu i-am platit.
Parca i-a murit curca cu oul in cuib.
Parca tot ii ploua si ii ninge.
Parca i s-a taiat lefeaua.
Parca i-am taiat apa de la moara.
Parca i-am taiat iapa de la gard.
Parca isi jeleste parintii.
Cand rade , soarele rasare,
Cand se nacajeste, tuna si fulgera,
!si pierde si cumpatul si umbletul."