zapada la ratie

Spui tu, incuviinteaza si el, va aprob si eu, ca la noi criza nu mai este de multa vreme o noutate; macar in privinta asta n-a reusit nimeni sa ne-o ia inainte.
Mai mereu am auzit , chiar am simtit pe propria-mi piele ca: sunt in criza de timp, a facut o criza de nervi, sunt(em) in criza de bani, este criza de locuri in gradinite, de medicamente, de locuinte, de locuri de munca, de o clasa politica adevarata, de iubitori ai neamului, de zidari, de dragoste adevarata, de spitale, de seriozitate, de combustibili, de incredere, ce mai? la noi au fost si sunt crize de tot felul... Domnia sa, Criza, si-a bagat coada peste tot.

Pana si iarna, inspirandu-se din realitatea asta aiurita, a intrat in criza.
Ger are berechet, imparte cu nemiluita, in toate noptile, diminetile, chiar pana pe la pranzisor.
Dar zapada?de, este criza!
Pe aici, pe la noi, pe la voi este altfel, din cate se aude, a dat asa, din varful degetelor, mai mult a presarat , cam cata faina trebuie pe dosul tavii pentru placinta cu multe foi.
Soarele isi scoate dis-de-dimineata coltii lungi, pregatiti si ei pentru criza, pe termen nelimitat, ia bucatica de zapada, ratacita prin cate un colt si-o infuleca , cat ai zice peste.

Ce s-a ales de gerar, tartorul iernii? raman campii fara nameti, copii fara derdelus, sobe fara foc, case fara caldura, batai fara bulgari, romantism fara stapani ...