un (alt)fel de

alfabet. A crescut 13 copii. Da, 13. Cativa , titrati. Ceilalti, pe la casele lor. Toti, oameni seriosi. Cu familii. In tara . Sau in alte colturi ale lumii. Un reporter, dornic de 'senzatii tari'- astia nu-si mai curata noroiul de pe bocanci, de cand si-i cumpara pana se rup- o intreaba cate martisoare a primit. De la copiii ei. N-a plans, nu s-a vaitat, n-a invinuit pe nimeni. Fiecaruia i-a gasit scuze.Ii iubeste? vine intrebarea tanarului. Sigur ca-i iubeste. Cu sufletul ei de mama. Ca doar de asta le-a dat viata. A primit un telefon. Cu aroma de capsuni. Din Spania. Ascultand-o pe femeia asta, m-am linistit. Nu conteaza distantele. Nici cat de libere sau de asaltate sunt liniile telefonice. Altceva conteaza. Care nu se invata. Nici acasa, nici la cea mai inalta scoala. Se simte. Este . Daca nu , s-a ratacit pe undeva.

p.s. Daca aveti putin timp, recititi' MAMA' , de Vasile Militaru//A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,/Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!/A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;/Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;/Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,/Şi-ntreband-o câte toate, am intrat apoi în casă./Înăuntrul casei mele, -câtă brumă-am adunat,/Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:/Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,/Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare./Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,/Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,/Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţa nouă…/-”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă,/Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”/Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:/-”Poate mor, că sunt batrână şi-a prins dorul să mă-ndrume/Să mai văd o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!/Caierul mi-i pe sfârşite…mâine poate-şi curmă firul/Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…/Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,/
Cum, pe-o margine de groapă, /bietul taică-tu m-aşteaptă…/Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă/Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă:/Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;/Vaca şi-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;/Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;/Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae,/Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,/Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…/Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul/Cum îmi vine ca-n toţii anii, la căsuţa mea baiatul/Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,/S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…/A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,/Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele... /