pentru ca

„suntem condamnati la optimism”.Unele zile au culoare. Altele inteapa. Ca niste arici. Sunt zile lungi, plicticoase. Multe sunt obositoare. Intunecate si reci.Sunt zile goale. Secate in zori. Sunt zile aspre. Cand uiti sa zambesti. Putine au parfum. Astazi miroase a Toporasi, de Magda Isanos// Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat/
si anul asta zana/
primavara,/
cu toate-acestea noi ne-am bucurat/
de parca-ar fi venit intaia/
oara./

Contrazicându-ma cu mine insumi si-n sfarsit, /
riscând/
sa-mi stric pantofii prin noroi,/
m-am dus sa vad ce flori au/
rasarit/
în parcul vast si gol de langa noi./

De mult nu/
ma-ncercase asa dor/
de viata si calcam nerabdatoare;/
simteam cum/
se-nfioara sub picior/
pamantul umed, fecundat de soare./

Copacii goi mi/
s-au parut incantatori -/
Parca-as fi vrut sa-i strang în brate/
sa-i sarut/
(trecusem pana-atunci de-atatea ori/
pe langa ei si nici/
nu i-am vazut)/

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit/
(ca rochiile care/
ies la spalat),/
cu capul dat pe spate l-am privit/
si l-am gasit de-a/
dreptul minunat./

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar/
erau asa/
de-albastri, delicati -/
ca niste firmituri lasate-n dar/
de primavara,/
printre pomi-ntunecati/

M-am aplecat cu inima batând, /
dar când era/
sa-i rup, nici eu nu stiu/
de ce si cum, dar mi-a venit în gând/
ca/
pentru ei paharu-i un sicriu./

Si m-am întors spre casa mai agale,/
c-o/
oboseala fericita-n pasi, /
iar daca mainile-mi erau la fel de goale, /
în/
schimb aveam în suflet toporasi. /;