retro

Panza de iedera i-a cucerit fatada dinspre strada. Putin cate putin. Ca barba nerasa a unui barbat. Tulpinile lungi s-au sucit, s-au rasucit deasupra celorlalte ferestre, ocolind usa din lemn masiv , cu impletituri fine, cenusii. Un colt de perdea obosita si cateva ghivece, in care violetele si-au stins culoarea, amintesc de o mana grijulie. In curte, printre pietre stinghere , a dat coltul ierbii. O cotofana isi poarta penajul nou-nout , incolo si incoace, cautand.

Casa pare incremenita. Intr-un timp amutit. Doar iedera isi duce drumul.

Candva, vor fi trecut pe aici niste fete. Doua . Frumoase. Elegante.
Mergeau la bal.
In strada le astepta o trasura. Si ei.
Sau doar un vizitiu.
Cu manusi.


Dincolo de perdele or fi rasunat glasuri. Bunici, nepoti, botezuri, colinde, rochii, sarbatori, jucarii, lectii, ziare, un baston, lacrimi, ochelari, palarii, rasete, zile si nopti..

Cine stie?
Peretii tac.
Poarta este inchisa.

De partea cealalta a strazii, pe un povarnis, alta casa. Ce- a mai ramas din ea. Ziduri groase, cojite. Ploile si zapezile au rupt bucati mari.

Trista, batrana si obosita, priveste , nepasatoare, strada.
Prin orbite intunecate.

Jur-imprejur, maracini si tufisuri.
Doua cuiburi de pasari in salcamii din spate.

Timpul curge.
Mereu lenes.

Doua case. Un car de povesti. Mereu altele.