meseria, bratara

in jurul gatului. Nu stiu sa fi scris Marin Preda in vreuna dintre cartile sale. Scena a fost povestita , intr-o seara, de Mircea Dinescu. O stia de la mon cher. Sora lui- a romancierului -si mai toate- ce, mai toate- toate femeile din sat, muncitoare la CAP, la sfarsitul fiecarei zile de cules si depanusat stiuleti de porumb, ca sa nu fie 'prinse’ ca duc acasa hrana pentru pasari, isi umpleau sanul camasii cu boabe de porumb. Toamna tarzie. Boabele erau reci. Se incalzeau la sanii femeilor. Imaginea asta si inca una , peste care nu pot trece prea in fuga, mi-au revenit in minte ieri, stand de vorba cu stapana unei pisici. Care este legatura? Imediat..doar o mica intamplare sa zic. Mergeam cu elevii la practica agricola. Indiferent de vreme- ploaie , vant, caldura , chiar zapada. Da, zapada. Ne-a prins pe camp, in decembrie, pentru ca nu se terminase, pana atunci , recoltarea. La sfarsitul unei zile de munca, mai multi copii tarau din greu plasele in care avusesera mancare. Pline cu boabe. Sau cu stiuleti frumosi. Am fost curioasa , asa ca i-am intrebat daca au pasari acasa. Daca duc porumbul la tara. Raspunsul m-a lasat fara vreo replica. Nu . Nu aveau pasari. Nici animale. Isi luau’ dreptu;’ cuvenit , dupa o zi de munca. Poate asa li se spusese de acasa. Sau poate ca asa au simtit ca trebuie sa faca. Ieri la o cafea, vorbeam despre pisici. Da, despre pisici. Doamna, partenera mea de conversatie, a lucrat in uzina de autoturisme. Dacia! Nu se poate sa nu fi auzit de ea, chiar daca acum suntem capitalisti. Chiar daca si-a schimbat numele. Poate ca si obiceiurile sunt altele. Patronii sunt francezi, din cate stiu. Zice doamna ca, in urma cu vreo douazeci si ceva de ani- trei/patru/ , pisica devenise om de casa. De uzina. Pe atunci, cainii nu umblau vagabonzi. Locuiau pe langa oameni. Pazeau gospodariile. Inventivi , ca nimeni altii, mai multi lucratori le - au ademenit pe cele mai zdravene feline, atrase de mirosul raspandit de resturile de mancare, aruncate intr-un colt al curtii. . Au insirat pe sarma subtire rulmenti de dacie. Cat poate duce o pisica. Zorzonata cu salba, pisica era atrasa la gard de cineva. Tot cu mancare.Cand se apropia, era prinsa, cu mare smecherie si i se lua marfa . Operatia se repeta pana la oboseala. Sau plictiseala. Dresorii de pisici au ajuns , ceva mai tarzior, capitalisti. Unii dintre miliardarii de astazi .