Si ce daca?
Vorbele zboara. Lumea ramane. Fiecare cu ale lui.
Parca nu este chiar atat de rau, cata vreme pot sa ma gandesc nu doar la ale mele.
Sa tot aiba 45/50 de ani. Casnica. De ce casnica? Nu stiu. N-am intrebat-o niciodata. Cum n-am inteles cum ajung unele femei in situatia de a depinde total de sotii lor. Fiul ei mi-a fost elev. Nu conteaza cand. A fost parasita. Pentru alta femeie. Poate mai frumoasa- nici ea nu este urata. Mai sanatoasa. Mai tanara. Cine stie? Si-a luat cu el baiatul.
Singura. Intr-un apartament cu doua camere. Din ce sa-si plateasca darile?
Aseara, cineva a zarit-o. Nauca. Nu nimerea intrarea in bloc. Ce poti sa spui in fata durerii?
Ma simt vinovata. Da, poti sa zambesti. Poti sa nu ma crezi. E treaba ta. Stii de ce scriu aici? Sa fiu sigura ca, inainte de a ma duce la concert, trec pe la ea. Sa aflu ce ochelari i se potrivesc.
Si ce sa vada cu ochelarii care i se potrivesc au ba? Realitatea vietii ei sau sa citeasca mai bine?? :)
RăspundețiȘtergereSa ai o zi cu realizari maxime!:)
dintimisoara, nu este hazliu...
RăspundețiȘtergereNu vede mai nimic fara ochelari. Are o miopie ' serioasa'.
E trist... foarte trist...
RăspundețiȘtergereai o inimă bună şi poate faci ceva să aduci puţină bucurie...
Denisia, cred ca nu ai dreptul ,ca om, sa treci nepasator pe langa ceea ce vezi.
RăspundețiȘtergereDaca mergi pe la ea, intreab-o ce ii trebuie, ce i-ar placea in acest moment. S-ar putea sa ai surpriza ca nu ochelarii ca fie ceea ce-i lipseste cel mai mult...
RăspundețiȘtergereUn om ce ajunge sa traiasca astfel, nu cred ca gaseste lumea din jur prea atragatoare. Si-atunci o pereche de ochelari care s-o ajute sa vada clar realitatea i-ar putea face mai rau. I-ar adanci senzatia de urat si sentimentul ca nu are un loc al ei in toate astea.
Oricum va fi si orice vei hotari insa, gestul tau este deosebit si foarte frumos! Si-ti doresc mult noroc in acest demers!
Ruxi, ma gandeam ca , fara ochelari, este' legata' . Trebuie sa faca ceva. Sa iasa din durere. Sa se intretina.
RăspundețiȘtergereCe m-a impresionat , dincolo de drama ei , este ca , desi au trecut cativa ani de cand copiii sunt liceeni, mama unui fost coleg al fiului ei, descoperind=o, mi- a povestit.
M-a ' bucurat'- este greu de acceptat ' bucuria' in asemenea situatii- ca unele femei nu sunt insensibile in fata durerii altora.
Ascultand-o, am ' vazut' sedintele cu parintii. Sedintele cu mamele.
Ea, cea abandonata, era foarte implicata.
Este atat ce complicat totul..
Interesant ceea ce spui, Gina. "Era foarte implicata pentru copiii ei" (sunt aproape sigura ca si pentru sot) dar acum, cand este vorba sa se implice pentru ea insasi, nu o face. De ce oare?! As specula putin pe linia asta si as afirma ca nu o face, pentru ca nu are nici cea mai vaga idee cine este ea. Ce-i place si ce-si doreste sa faca in continuare cu viata ei.
RăspundețiȘtergereNu cred ca este intamplatoare optiunea de a fi casnica. Si-a petrecut intreaga existenta de pana acum, servind (e un cuvant urat poate, dar mi se pare cel mai potrivit) sotului si copiilor. Nu-i nimic in neregula sa-ti dedici viata altora, cata vreme o faci constient si iti asumi optiunea. Insa, daca o faci doar pentru ca nu stii altfel, e firesc ca la un moment dat, cand obiectul/subiectul pe care il servesti dispare, sa te simti pierdut si fara rost. Si aici, din pacate, cred ca avem de-a face cu un model des intalnit pe la noi: femeia sluga in casa, inclusiv in propria-i viziune...
In plus, inteleg ca sotul a parasit-o. Insa copiii unde ii sunt? Alte rude nu are, sa o vada in ce fel a ajuns?
Ar fi multe de vazut aici cu ea... iar problema e foarte profunda si, cum bine zici si tu, complicata.
Ruxi, o sa stiu mai multe, daca o gasim ( eu si doamna de care spuneam).
RăspundețiȘtergereDin ce stiu- are studii medii, asta o stiu sigur. N-a fost o eleva oarecare, dupa cat de bine se ocupa de singurul ei fiu.
Nu mai are parinti( o stiu, pentru ca am fost, cum spuneam, diriginta baiatului).
Ce mai stiu din insemnarile mele este ca devenise chiar sluga. Lucrurile astea 'trec'. Fara sa fie luate in seama.
Nu condamn pe nimeni, Doamne, fereste!
Ma gandesc ca pana sa ajunga sa i se stabileasca prin lege- cine stie ce drepturi- este lovita mult prea dureros.
O zi buna!
Este o hotarare admirabila...PS. S-ar putea sa fie mai importanta decat concertul...
RăspundețiȘtergereFoarte, foarte trist. Ale vieţii strâmbe croieli pe care le vedem. Sau trecem cu vederea peste ele...
RăspundețiȘtergere2 Daurel, frumos mesaj!
RăspundețiȘtergereCris, ne mai intrebam - de ce atata gri?
RăspundețiȘtergereNu e de mirare ca nu a nimerit intrarea in bloc.E nauca atat din suferinta cat si pentru ca nu vede.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca te-ai gandit sa treci pe la ea s-o intrebi ce ochelari i se potrivesc.Poate ca isi va reveni cu timpul.O zi minunata,Gina!
Voi soca dar eu cred ca e doar "vina" ei...Sigur, exista multi vinovati care nu platesc.Ea e vinovata , fata de ea insasi: ca i-a pus pe ceilalti mai presus de propria persoana,(sotul si copilul), ca nu s-a gandit niciodata ca ei nu vad bunatatea si daruirea ei...Acum plateste, pentru "vina" de a-i fi iubit prea mult si de a se fi iubit pe sine deloc.
RăspundețiȘtergerePS ma bucur ca iti merge computerul, de aceea nu am mai trecut ca asa intelesesem, ca al meu functioneaza tot timpul,nu a avut nici o problema.
Sunt momente in viata oricarui om cand are nevoie de ajutor.Uneori ajutorul vine de la oameni care n-au decat o mica legatura cu aceea fiinta.
RăspundețiȘtergeresuntem inca oameni,deci lasam indoielile si trecem la fapte.
FRUMOS!!!!
Unele situatii sunt foarte complicate... dar putin roz daca aduci conteaza. Conteaza si pentru cel ce da si pentru cel ce primeste. E o stare de bine.
RăspundețiȘtergereTot sufletista cum te stiu Gina,
:)
Maria, sigur ca lucrurile pot fi 'luate' asa.
RăspundețiȘtergereAcum nu mai conteaza cine si cat a gresit. Chestiunea este- ce se poate face? La ora asta ar fi trebuit sa am niste date. Din nefericire, lucrurile sunt extrem de complicate.
P.s. Nu mi-am 'reparat' calculatorul. Merg printre picaturi.
O seara frumoasa!
Gabi, greu de stiut. Lucrurile sunt scapate . Rau..
RăspundețiȘtergereO seara buna!
Angi, stii cum este. Preiei, ca educator, multe din intamplarile elevilor si ale familiilor acestora.
RăspundețiȘtergereDin nefericire, poti face prea putin.
O seara buna!
Manon,
RăspundețiȘtergereNu stiu ce sa zic. Sunt situatii carora greu, mult prea greu le poti gasi solutii.
O seara frumoasa!
Gina, cred ca faci un lucru extraordinar. In primul rand, cred eu ca femeia asta are nevoie de respect, incurajare si caldura, ca sa nu mai vorbesc de ce mare nevoie are de ochelari. Cred ca orice ajutor si suport moral cat de mic pe care-l primeste poate sa fie diferenta dintre regasire de sine si sucombare in abis si pasul care o face sa isi gaseasca increderea in ea insasi. Femeia/doamna de care vorbesti are nevoie sa-si gaseasca drumul ei, care nu o poate face decat singura, dar cu suport moral de la cei din jur. Cred ca e foarte usor sa fii lovit in viata, far sa anticipezi de unde provine lovitura.
RăspundețiȘtergereTu faci exact ce trebuie, si daca citesc bine, increderea ta in valoarea ei ca persoana, e ceea ce poate sa o ajute cel mai mult. Eu cred, ca si tine, ca ea se poate redresa si ca merita sa o convingi s-o faca.
Te imbratisez pentru initiativa ta.
Ufff, Irina!
RăspundețiȘtergereM-am pregatit - Nu spun mai mult.
Exista o asa de mare distanta intre ce speri sa poti face si ceea ce se intampla.
Oricum, nu renunt. Trebuie sa izbutesc. Intr-un fel sau altul.
Aici, din cauza fricii, multe lucruri iau un curs aproape imposibil de'prins'.
Iti multumesc pentru sustinere.
O zi frumoasa!
Cer scuze daca a parut hazliu...pur si simplu eu am inteles ca are si altfel de probleme , nu de numai cu vederea...
RăspundețiȘtergereSigur ca am inteles, dintimisoara!
RăspundețiȘtergereO zi buna iti doresc!