ce ti-e ( cu)

omu'.Sa fi fost prin..ce mai conteaza anul? Familii tinere. Copii . Cei mai multi de gradinita. Blocurile fata-n fata. Destul de aproape. Cat sa tragi cu ochiul prin perdea. Daca alta treaba n-ai. Putini isi permiteau jaluzele. Chinezesti. In vargute. Rosii, gri, albe. Curios. Pana la obsesie. Mai varstnic. Copii mari. El, spaima picilor. Si a mamelor mereu ocupate. Vara, sare mingea in iarba din fata ferestrei lui. Iarna, de ce sunt cazematele atat de inalte? De ce se bat copiii cu bulgari? De ce vin, de ce trec? Picii au ajuns liceeni. De ce intarzie noptile cu luna tocmai pe banca de sub fereastra lui, de la etajul III? De ce se rataceste cate o chitara ? Noroc mare ca directorii de licee au fost candva tineri. Altfel, la cate reclamatii au primit, s-ar fi facut detectivi. Cum fug anii .. A ramas singur. Intai s-a stins sotia. Apoi cainele. De dorul ei. Cu sapca neagra de piele, trasa pana langa ochi, isi aduna greu picioarele. Plange. Daca te recunoaste. Isi ridica ochelarii , iti cauta privirea . Nu-l inteleg vecinii. De varsta lui. Ii plac porumbeii. Singurii lui musafiri. De doua ori pe zi, le pune masa. In jardiniera de la bucatarie. Inghesuiala mare. Boabele dispar intr-o clipa. In spatele perdelei, fata lui rade. Porumbeii lasa mizerie. La ferestrele vecine. In falfait de sageata, stolul dispare. Spre alta adresa. Cu numar impar.