miercuri, 14 decembrie 2011

per aspera ad astra!

  În primii ani de liceu,  doi profesori  ne cereau, oră de oră, nu doar să memorăm aforisme și fragmente  din opere celebre ale  literaturii universale, ci, mai ales, să le comentăm.  
Nu mi s-a părut deloc dificil, începusem exercițiul din gimnaziu..

  A ști  cât mai multe fragmente din lungile texte din manualul de limba latină  și  la fel de multe maxime  presupunea multă muncă, dar și pasiune. 
 Competiție nedeclarată între colegi!
La economie , lucrurile se complicau, oarecum- citatele erau  interesante, dar aduceau cu ele acea teamă, pe care ți-o inspiră un profesor veșnic nemulțumit.
 Astăzi, am încercat un exercițiu de memorie- am vrut să văd cât mai rețin dintr-un text semnat de A.D. Xenopol, despre agricultură. N-a mers chiar cum aș fi vrut, s-a păstrat, totuși,  într-un colț al minții,   ideea teoriei dependenței țărilor agrare față de cele foarte  dezvoltate industrial, prin comerțul  exterior,   și  a  existenței  unor pericole , față de care o țară ca a noastră nu putea să se ferească ,   dacă ar fi  continuat să exporte  produse agricole, care , sub un volum foarte mare- fânul, de exemplu- au o valoare financiară  redusă.
  Parcă nu s-ar fi schimbat prea mult lucrurile..//
Unele maxime  adună în  puține cuvinte experiențe de veacuri, exprimă puncte de vedere,  în forme concise, comunicând fulgurant un adevăr, concentrează spiritul moralist al autorului cu o vizibilă  și pregnantă lapidaritate:
Prietenia- un suflet în două trupuri-Aristotel.
Nu-ți petrece timpul  cu cine nu este dispus  să și-l petreacă cu tine- Garcia Marques.
Bogăția o apreciezi  după ce ai primit-o, prietenia, abia după ce o pierzi..
Într-o zi, prietenia s-a întâlnit cu dragostea.-
-Dacă exist eu, tu ce rol mai ai?este întrebată prietenia.
-Eu aduc  un zâmbet, acolo unde tu lași o lacrimă, i s-a răspuns dragostei. 
Ziua cea mai irosită este aceea în care n-am râs-
Chamfort, Maxime și aforisme celebre.
Non est ad astra mollis e terris via.
Primum vivere, deinde philosophari.

Este necesar  să memorăm  citate, maxime, aforisme?

20 de comentarii:

  1. EU NU VREAU SA LE MEMOREZ!!!!
    NU VREAU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori, este bine să poţi face referinţă la autori celebri, chiar dacă citatul nu este chiar identic ci numai aproximativ.
    Marile adevăruri concentrate îm maxime, îmbogăţesc pe oricine ajunge la ele.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim,
    M-ai asurzit!!
    Ce te supără atât de tare?

    RăspundețiȘtergere
  4. Se presupune că, memorându-le, cugeți asupra lor, așa că e foarte util să memorăm din înțelepciunea lumii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Printre oameni si in lume,nu gasesti de cat ura,mandrie de familii bune si minciuni!Nu ar folosi nimic cugetarile!Cine le foloseste....cade ranit adanc!
    ATENTIE!!!
    Cugetarile si mastile oamenilor sunt pericol de moarte!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pare ca a cunoaste cugetarile oamenilor celebri... a cazut in desuetudine si asta... de cand sunt prea multi cei pe care nu-i mai intereseaza nimic sau aproape nimic!
    Eu totusi cred ca e necesar sa cunosti cat mai multe. exista momente cand ceea ce ai invatat te ajuta... evident daca vrei sa evoluezi, sa devi mai bun, sa ameliorezi ce se poate din spiritul tau...
    Nu am inteles mesajul dvs, anonim!
    Noapte buna , Gina!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma faci sa rad!La ce e bun sa evoluezi?Ce sa faci cu evolutia?La ce-ti folosesc toate cugetarile din lume,cand esti strivit sufleteste?Sunt doar ifose de societate,in rest...e vid!Se spune societatea inalta.... dar nu se spune ca e.....doar de fatada,suflet nu exista.E pustiu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Zina,
    Cum ar putea fi altfel?
    Ce am fi fără înțelepciunea înaintașilor?

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim,
    Cred în calea de mijloc, în moderație!
    Este tot un fel de maximă, astfel se exclud extremele.
    Nu este chiar toaă lumea rea, trebuie doar să ai răbdare cu alții, așa cum și ei pot avea cu tine.
    Părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cita,
    De acord cu tine!
    Sigur că există păreri diferite, că doar și noi suntem diferiți.
    Mergem mai departe, învățând din propriile greșeli, dar și din experiența altora, concentrată, de multe ori în aceste perle filozofice!

    O zi frumoasă ca pe la noi îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sarut mana, Gina! Mai scot una de la mine, poate, peste ani,o voi auzi sau citi pe undeva, asa cum mi s-a transmis si varianta "Cine se scoala de dimineata doarme mai putin". "Cugetarile sunt ca sfaturile inteleptilor: daca tii cont de ele nu-ti poate fi decat bine!" Imi vine minte acum o astfel de cugetare, care m-a marcat pana acum. Ea suna asa: "Nihil homini natura sine magno labore dat". Am citit-o o singura data, in 1975, pe un tablou de promotie, dintr-un liceu din Medias. Nu numai ca n-am mai uitat-o, dar am si tinut cont de ea in viata. Cred ca am trait destul ca sa pot filosofa pentru ca, uneori, drumul de la pamant la stele este mult mai usor decat iti poti imagina. Hai ca am iesit din tipare!

    RăspundețiȘtergere
  12. Victor,
    Felicitări!!Simpatică parafrazare!
    Eu aș zice că, deși doarme puțin, cel care se trezește de dimineață trăiește intens! Mai mult decât alții!
    Da, sunt maxime al căror sens ne urmărește frumos, toată viața!
    Labor omnia vincit! Cred în forța acestui dicton, care este o variantă, la ca cel pe care care l-ai reținut printr-o simplă întâmplare și nu l-ai mai uitat de atunci.
    Am învățat două maxime , în aceeași zi, în clasa a VIII-a- Homo homini lupus est!!- la vremea aceea, m-a speriat, nu voiam să cred..cu timpul, s-a dovedit că maxima era concluzia studierii vieții umane , de-a lungul secolelor, în complexitatea ei.
    Conține mult adevăr..
    A doua sună așa- Non opus est verbis, credite rebus!
    Încă am dubii, eu cred și în forța cuvintelor, în frumusețea lor!

    Dacă tot ne-am luat cu vorba, trebuie să mă laud un picuț- la revederea cu ai mai colegi de liceu- mulți dintre ei- economiști, le-am cerut să redea, cât de cât, citatul din Xenopol, cerut insistent de către profesorul nostru.
    Ei bine, nici chiar L., cea mai mare tocilară a clasei, nu și l-a amintit.
    Așa-i că e ceva?

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu le memorez, dar pe multe dintre ele le stochez. Merită păstrate. Şi sunt multr situaţii în care mă relaxez recitindu-le. Uneori le folosesc ca motto pentru anumite texte.
    Ca o referire strictă la unul dintre aceste citate, spun şi eu că dacă nu zâmbim în fiecare zi mai punem câte un rid pe suflet.

    Gânduri bune, Gina, ţie şi musafirilor tăi!

    RăspundețiȘtergere
  14. Este necesar sa memoram citate,maxime, aforisme?...Hmm, desigur raspunsul nu poate fi unul singur . Raspunsul meu este acela ca nu este necesar sa le memoram ( desi e adevarat ca poate fi util in anumite contexte), ci cred ca este important sa le intelegem, si ,daca sunt folositoare, sa le si aplicam in viata de zi cu zi in ideea de a face zilele mai bune, mai cu rost, etc. Iar daca un citat sau orice altceva pentru o persoana este cu adevarat important si interesant,cred ca il retine si fara sa-si impuna neaparat sa-l memoreze...

    Imbratisari

    RăspundețiȘtergere
  15. Cris,
    Dacă vrem să rămânem într-un registru blând, amintim o maximă, care sună cam așa: Il tempo e un galantuomo!!, deși
    Tempus omnia revelat!!

    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  16. Vera,
    Dacă nu reținem aforisme, maxime.. cum le putem folosi? Vrei să spui că trebuie să apelăm, de fiecare dată la cărți?
    În privința înțelegerii conținutului, sunt total de acord cu tine!

    Seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere