doar da oamenilor dreptul la fericire.
Trebuie, insa, sa o gasesti singur.
Benjamin Franklin
Printre ramuri golase,in atingeri tandre, ianuarie isi cerne linistea asfintitului..
Se intuneca devreme.
Dincolo de varfurile brazilor, luna toarce visul ei argintiu.
Dincolo de varfurile brazilor, luna toarce visul ei argintiu.
Undeva, un foșnet firav, ca de șoricel rătăcit în bibliotecă, tulbură pacea înserării.//
Cină în toată regula.
Pe două schimburi.
Trei
pisici pufoase, rotunde, ca mingile, își fac, deja, siesta. Doi
motani mari-unul dungat, altul alb- fac tumbe prin frunzele umede. Nu
le pasă de nimic.
Câțiva pisoiași mai anemici înghit alene. Lângă ei, femeia.
O știu de ani buni. Am mai și povestit câte ceva.
O știu de ani buni. Am mai și povestit câte ceva.
O singuratică.
Îndeamnă pisoii să termine tot ce le-a pus în farfurioare.
Îndeamnă pisoii să termine tot ce le-a pus în farfurioare.
Înghemuită acolo, printre frunze, pare ea însăși o pisică. Pisică-mamă.
Nici
nu știam cum o fi mai bine- s-o laud pentru cât de multă bunătate are,
să-i spun că prea puțini, infinit de puțini oameni ar fi în stare să
rupă dintr-o pensie amărâtă, pentru hrana pisicilor?
Nu-mi găseam vorbele.
Nu-mi găseam vorbele.
Cum aveam telefonul în mână, fac o poză.
Se uită la mine. Credeam că mă ia la rost.
Rămân uimită, când, după ce îi spun„ bună seara”, mă privește duios și-mi spune clar noapte bună, doamna profesoară.
Rămân uimită, când, după ce îi spun„ bună seara”, mă privește duios și-mi spune clar noapte bună, doamna profesoară.
În drum spre casă, mi-am amintit o poveste.
Este despre un domn foarte bogat, care nu știa să se veselească .
Avea de toate- palat, trăsuri, grădini înflorite, poteci ademenitoare, vinuri vechi, slujitori devotați, femei frumoase.
Nu putea fi vesel niciodată.
A întrebat în stânga, a întrebat în dreapta, a mers pe la doctori, s-a dus și la vrăjitoare.
Într-o zi, cineva i-a spus că , doar dacă va îmbrăca o cămașă purtată de un om vesel, va putea și el să se bucure.
Și-a închis palatul și, singur , a plecat în lume.
După mers mult, fără odihnă, a ajuns pe un câmp.
Un om muncea. Și tare se veselea. De unul singur.
Domnul s-a apropiat, i-a dat binețe , l-a întrebat una- alta, apoi i-a cerut cămașa, oferindu-i un preț bun.
Țăranul l-a privit, s-a minunat și i-a spus:
- Cămasa?
- Cămasa?
Păi, eu nu am cămașă..
Nu, dar salta camasa de pe el de veselie!
RăspundețiȘtergereNu prind mesajul..
ȘtergereProfesorii si ..invatatorii ..lovesc din nou ! Spaga sa traiasca ..esenta invatamantului romanesc !!... v-am spus eu ...!!::)))
RăspundețiȘtergerehttp://www.gandul.info/reportaj/manifestul-unui-profesor-de-tara-dupa-scandalul-spagii-din-scoala-de-fite-11767123
RăspundețiȘtergere