duminică, 5 ianuarie 2014

grea meserie..


motto:dacă părinții tăi n-au avut niciun copil, există șansa ca nici tu  să nu ai..

nu conteaza  cine a zis,  cand a zis..

  Sedință cu părinții,clasa a VII-a .
Un tip tuciuriu, burtos, halat verde- fugise de la serviciu- se așază în ultima bancă.
 Ascultă spasit, fiul lui are note mici, el își rupe o unghie, n-o scapă nici pe a doua.
-Grea meseria de părinte, doamna dirigintă, nicio facultate nu te pregătește pentru ea..//
Era trecut de miezul nopții. Nu-l putem liniști- cum de sunt mai mult de șaizeci de copii din școală, cu medie mai mare decât a lui?
Să mai repetăm schița, ba nu, basmul, ce zici de pastel?
Astea-s vorbele mamei.
Absolventă a Universității de matematică, prosperă femeie de afaceri.
Se întâlnește cu cei doi copii, seara. Sau sâmbăta, când se poate.
O rudă apropiată zice că, de fapt, copilul voia să doarmă, a doua zi era primul mare examen din viața lui..cine să aleagă?
Examenul a mers bine,cu chiu, cu vai, noaptea a reușit să pună pleoapă peste pleoapă câteva ore.
S-a concentrat, hai că n-a fost chiar greu , basmul, știți că mi-ați dat și dumneavoastră lucrare, am făcut bine1
Vineri se afișează rezultatele!
Doamna- mamă trece prin toate stările- de la bucurie la deznădejde. El , de! viitor bărbat, le duce pe toate. //

O prietenă bună mi-a trimis, candva, un material.
L-am citit cu atenție. Poate, zic eu, n-ar fi rău să-l vedeți.
Fără grabă!
Maine se termina vacanta.Viata curge dupa regulile ei.//



Scrisoare către părinți
Părinți din lumea întreagă , nu uitati sa fiti parinti!
  Intrupati in fiecare clipa definitia si insemnatatea omeneasca a cuvantului "parinte" - inglobati dragostea, grija, iubirea, atentia si bucuria in cresterea copilului vostru. Din aceste valori infloreste copilul tau, din ele se hraneste si isi extrage seva necesara pentru a deveni un matur responsabil si capabil.
W. Livingston Larned, autor american, a conceput, intr-un moment de sinceritate, o scrisoare numita "Tata uita", care evoca cele mai pure si sincere sentimente ale unui tata fata de propriul fiu.  Este un moment de reflectie si de "martusire a greselilor spre iertarea pacatelor... de parinte!" Reprezinta o constientizare a greselilor de abordare in cresterea copilului, un indreptar util si practic pentru toti parintii care inca nu isi dau seama ca nu copilul este cauza tuturor problemelor lor. Traim vremuri in care copilul este o copie miniaturala a unui adult: nu are voie sa greseasca, trebuie sa studieze pe rupte, sa fie responsabil, sa munceasca pentru a obtine si sa-si dezvolte cat mai multe abilitati pentru a reusi in viata. In plus, este criticat, judecat si condamnat pentru comportamentele sale nepotrivite de multe ori in stil barbar sau care lasa de dorit. Nu ajuta cu nimic sa ii spui "ai aruncat cu jucaria in mine, acum iei bataie". Fii un indrumar pentru copilul tau, lasandu-l sa se caleasca atat fizic, cat si emotional, indreata-i pasii cand sta sa pice in gol si nu in ultimul rand, iubeste-l orice ar face. Nu uita sa ii spui si sa ii demonstrezi mereu asta si sa il lasi sa se bucure de copilarie.  Incearca sa iti intelegi pruncul in loc sa il acuzi, pedepsesti sau certi, poate e timpul sa il incurajezi si lauzi mai mult in loc sa il critici si sa il inveti in loc sa il judeci ca nu stie - fii mana lui dreapta in incercarea de a-si "scrie" copilaria. Fii pentru el, asa cum spune autorul nostru, un prieten de nadejde atunci cand are nevoie de tine, sufera alaturi de el si fii un parinte adevarat. Nu il trata ca pe un adult si nu iti varsa nervii pe el, atunci cand seful ti-a anuntat reducerea de salariu. Nu are nicio vina. Vorba lui Larned "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult". Musca-ti limba inainte de a tipa, cum indruma autorul, si inceteaza sa il mai tratezi pe ca pe un obiect creat si manipulat de tine. Nu merge niciodata pe premisa "eu te-am facut, eu te omor" si nu incerca sa iti impui punctele de vedere in alegerile lui. Lasa-l sa greseasca, cine nu o face? Lasa-l sa fure mai mult timp pe terenul de joaca, chiar daca pe tine te asteapta un maldar de vase si masina de spalat rufe plina. Lasa copilaria sa se desfasoare in toate formele ei! Nu cele 5 cursuri la care il inscrii, 3 meditatori, o bona si multiplele palme verbale sau fizice cu scop disciplinar iti transforma in timp copilul intr-un adult puternic, sanatos, fericit si de succes. Nu daca il trimiti in Elvetia sau SUA sa invete il vei forma. Ofera-i dragoste si dedica-i timp si oportunitati si vei "coace" cel mai frumos, capabil si reusit produs al vietii tale! Cearta-l parinteste atunci cand merita, iar cand o faci, marturiseste-i dragostea. Educa-l pastrand mereu in manecuta cartea dragostei, a intelegerii si a cuvintelor potrivite! "Tata uita" - W. Livingston Larned "Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta pe obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura,infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!". Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?", m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat tropaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu, hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam, dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desarvarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te naspusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenuncheat acolo, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate acestea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult" Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat.  Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.  Ti-am cerut prea mult, mult prea mult."
p.s. ai ajuns aici? ce spui? 

12 comentarii:

  1. Greu e la primii 10-12 copii. Apoi, prinzi ideea :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Cititi aici-

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_demografic%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce sa mai citim in wiki, am aflat deja, in scurt timp vom fi 16 milioane si 500 de mii dispar in fiecare an :( Lumea nu mai face copii, iar cei care fac nu-si pun probleme de educatie :( din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Impresionant!...cum ar trebui unele scrieri sa ajunga la urechea cator mai multi oameni!Aceasta este una!
    Cred ca i-ar mai imlanzi,le-ar da de gandit cel putin ...sunt multi tati care sunt foarte distanti si severi cu copiii lor.Emit multe cerinte,iar cearta este pe primul loc.

    Cine nu stia lauda din plinul inimii,nu are de ce critica,oricata dreptate ar avea.Sunt patit de atatea asteptari,reprosusri,critici...din copilarie.
    Mi-a mers asadar la inima aceasta scrisoare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur mult ca am adus-o!! Eram convinsa ca tu o sa-i acorzi atentie si interes!
    Chiar ma bucur mult!!

    Aseara, am stat si l-am ascultat pe Academicianul Solomon Marcus, intr-o emisiune, unde era invitat , tema fiind Educatia, cu toate ale ei..
    Multe , mari, incalcite, desi aparent simple probleme sunt , daca, bineinteles, educatia noastra nu ar fi atat de ..aiuritoare.

    L- am inteles, si am fost, in mare parte, de acord cu parerile Domniei Sale...dupa ce am reflectat, parca nu i-as da dreptate intru totul, asa ca tare mult vreau sa discut problemele respective.

    De dimineata, m-am vazut cu trei prietene, toate profesoare.
    Am incercat sa provoc o discutie, pornind chiar de la tema pe care o propun eu aici si, care, intamplator , a ocupat mult din ~monologul Domnului Solomon Marcus..
    Ei bine, lucrurile stau cam asa: una dintre prietenele mele, profesoara de matematica, fosta studenta chiar a academicianului, ea insasi mama, vazuse ceva din emisiune si am putut discuta. Urmatoarea, profesoara de muzica, mama si bunica a unui elev aflat in clasa a VII-a, ne-a completat, la capitolul~pregatirea tezei de Limba romana..ce , mai! eu am spus ca a trecut cam demult vremea dictarii unor vorbe, de dragul vorbelor..ea ~plangandu-se ~ca l-a torturat pe nepot sa memoreze vreo cinci/sase pagini ..de comentarii.

    Ce sa-ti spun? singura care a fost GICA CONTRA- colega mea , profesoara de limba romana( nu stiu daca are vreo legatura cu faptul ca nu este si nu va fi vreodata mama) a sustinut ca toate lucrurile in scoala merg foarte bine.

    Sa-ti mai spun ca ma doare capul, dupa aceasta intalnire, de la care m-am intors convinsa ca multi dintre noi, chiar avand aceeasi meserie ~`vorbim impreuna si ne intelegem separat?~

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar mi-a mers la inima...autorul a punctat extraordinar anumite aspecte,fin si foarte persuasiv,iar aceasta fraza m-a cucerit:"Micuta ta inima era la fel de desarvarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale"..superb!
      M-am dus cu gandul la cum il cearta fratele meu pe fiul sau,cum ridica glasul uneori,de ma sperii eu nu alta...si i-am spus "ce-i asta?" e doar un copilas,la varsta asta nici baremi nu are intelesul exact al cuvintelor.Nu m-am impacat niciodata cu tonul ridicat si nervos....nici intre adulti fie vorba.Recunosc, si eu ma enervez uneori si ma cert...dar asta vine dintr-un regim al suportabilitatii indelungate a atitudinii altora...deh,de nu vrem fiecare sa ne straduim.

      Educatia?depinde si de profesori..degeaba investesti bani mai multi daca profesorii sunt limitati,nu au vocatie.
      Nu se studieaza ceva ce ar trebui sa fie inclus in programa,nu te opreste nimeni sa iei initiativa ca prin lectura suplimentara sa le citesti asa ceva spre exemplu si sa discuti ...spirit sa fie ca afli destule cai spre a depasi buchia unei programe cu lipsuri.


      Ștergere
  6. Multe se pot spune- ce cred eu ca este esential? IUBIREA PERMANENTA SI NECONDITIONATA_

    Fii un indrumar pentru copilul tau, lasandu-l sa se caleasca atat fizic, cat si emotional, indreata-i pasii cand sta sa pice in gol si nu in ultimul rand, iubeste-l orice ar face. Nu uita sa ii spui si sa ii demonstrezi mereu asta si sa il lasi sa se bucure de copilarie. Incearca sa iti intelegi pruncul in loc sa il acuzi, pedepsesti sau certi, poate e timpul sa il incurajezi si lauzi mai mult in loc sa il critici si sa il inveti in loc sa il judeci ca nu stie - fii mana lui dreapta in Fii pentru el, asa cum spune autorul nostru, un prieten de nadejde atunci cand are nevoie de tine, sufera alaturi de el si fii un parinte adevarat. Nu il trata ca pe un adult si nu iti varsa nervii pe el, atunci cand seful ti-a anuntat reducerea de salariu. Nu are nicio vina.~

    RăspundețiȘtergere
  7. Mmmda, nu pot sa spun decat ca nu m-a lasat indiferenta articolul, scrisoarea... sunt multe de discutat, de punctat... cert e ca pana nu ai un copil, poti emite n teorii, cu el multe dintre ele se dau peste cap... cu copilul iti vezi toate defectele si toate calitatile, ca intr-o oglinda si acestea din urma par, oricum, mai putine... nimeni nu se naste parinte, dar suntem datori sa invatam sa fim!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este, draga Crenguta- am fost diriginta vreo treizeci si cinci de ani- fiecare copil este un Univers.

    Sa fiu mama invat si astazi, fiecare moment in care ma vad cu unul dintre ei sau cu amandoi laolalta este o alta lectie.
    Parinte esti toata viata.
    Ca si fiu sau fiica, de altfel!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.