citesc...de ziua îmbrățișării

„Și duminica.Sâmbătă după-amiază, (zi lucrătoare) se făcea câte o convocare a profesorilor în cancelarie și eram anunțați că trebuie să venim la școală și în  ziua următoare, pentru muncă patriotică; adunat păducel, curățénie în curtea CAP-ului etc.  Când situațía s-a repetat a patra sau a cincea oară,  unul dintre profesori a observat  că, totuși, în Constituțíe, duminica este considerată zi liberă. Directorul școlii  i-a răspuns că în Constituțíe nu se precizează că ar fi zi liberă și pentru profesori.„
 pagina  264

În fiecare  duminică  din   primul trimestru al anului  1988, toți profesorii Școlii Nr.13 Pitești am fost nelipsiți de la  muncă patriotică. Venea decembrie, ninsese,apoi, când zăpada  s-a topit, a dat ploaia.

   Undeva, pe lângă Albota, la Mareș, câmpul devenise mocirlă.Trebuia să culegem toți cocenii și să facem „bute„- era invenția  unui activist, al cărui nume îmi scapă.
Ce nu pot uita este că el era spaima tuturor.

 Înotam prin nămol, cizmele unei colege  s-au spart, i-a spus directorului că nu mai poate continua, el a ridicat din sprâncene.

 După  89, fostul director a ajuns inspector de specialitate. 
Și, poate că ar  mai fi fost și astăzi, dacă n-ar fi trebuit să se pensioneze.