despre bucuria de diseară

Că  ar trebui să  vină Moș  Nicolae.

  Mie îmi plac poveștile. Și starea aceea incertă, când uit  că sunt femeie în toată firea  și, nu știu cum,  mă trezesc, dintr-odată cu suflet   de copil.

Ce bine  că există gândul! 

 Fuge nebunește, străbate fără de număr   kilometri,  prin frig și prin ploaie, alungă  necazuri, că  nu poți scăpa   de ele,  se duce, se cuibărește în locuri dragi, pe poteci, sare gardul drept în curtea părintească,  se uită în toate părțile:cine mai  șterge fereastra aburită,  cine a mai pus  rufele   alb/ albăstrii  la  geruit, să  fie  mai strălucitoare  decât zăpada. 

Și iar fuge înapoi,  mai știi   amiaza aceea   cu  pregătirea tezei  la fizică, eram toți  în sala mare  de meditație, ce emoții, circulau și bilețele,   alungam frica  de subiectele „fizicuței„și  mai completam ceva într-un oracol.

Nu era  voie  să te  gândești  la   Moși aducători de daruri.

Și timpul  se aruncă nebunește , aleargă ca în poemul lui Alexandru Phillippide
, ce mult îmi place  mie  poetul ăsta! L-am descoperit  la un seminar  de   Literatură modernă.  Cu profesorul  Mihail Diaconescu.

Iată-te  mamă, vii de la școală, în curând, ghetuțele lustruite se așază în dreptul ușii”mami,  să mă trezești, vreau să-l văd pe  Moș.” 

 Mâine dimineață, ghetuțele își deschid  laaarg ochii   a uimire, sunt pline   cu bunătăți. 

 Ce  darnic este  Moșul!

Amiaza mea   de dinaintea  venirii  lui  Moș Nicolae, că zău! îl aștept cuminte, a  fost  specială . Mai întâi, un fost elev, bărbat de acum,  cu  robă  peste  blugi , mi-a spus, pe  mess( alte vremuri, nu-i așa?) ”sărut  mâna, doamna  dirigintă, abia aștept  să  vă  văd!„

 În drumul meu  prin câteva  locuri din  cartier, nu  prea a  contat  că ploua,  mie nu-mi displace ploaia,   cât pe ce  să   mă lovesc de  mama  Andrei. 

Andra este profesoară de franceză.  Câți ani să fi trecut  de când  îi  vedeam ochii  mereu atenți la mine, din banca a doua, rândul dinspre ușă?

”-Mereu vorbim despre  dumneavoastră„, îmi spune  doamna ușor căruntă,  cu zâmbet  frumos și voce emoționată.

Și dacă , diseară, Moșul uită  să sune la ușa mea, nu cred  că  voi fi  prea supărată.

  Bătrân, cum este,  își va fi rătăcit  agenda  cu adrese...