Ascuns în reflexe de lumină copilărească , trecutul se lasă atins cu blândețe,toate stau undeva, gata să fie redescoperite. Amintiri simpatice , întâmplări de toate felurile, el era „șeful clasei”, se adunau destule admiratoare în juru-i.
Despre câte am mai vorbit...
Timpul fuge, așa era și mai ieri, atunci când îl mai muștruluiam că prea erau compunerile telegrafice, era primul la matematică, din clasa cu predare intensivă, de limba engleză , mai sărea peste câte o temă, o necăjea pe doamna de chimie sau, la ultima oră, dacă profesorul de sport încurca orarul, după ce unul, mai îndrăzneț întrerupea lumina, se băteau cu bucăți de cretă...se încingea o aprigă bătălie, că doar apariția mea ,pe nepusă masă, potolea nemotivatele ostilități.
Copii! cu multe și originale moduri de a-și risipi energia.
Altfel, o clasă foarte frumoasă!
Ultima mea promoție!
Tot unul și unul!
8D.
Astăzi, tineri foarte serioși!
Unii dintre ei chiar s-au căsătorit.
S-au împrăștiat care încotro, nu prea mai rămâne vreme pentru rețelele de socializare.
Nu au timp să se vadă, poate, cine știe, în vară, dacă se ocupă careva să-i trâmbițeze.
Astăzi, domnul proaspăt avocat bucureștean mi-a adus un superb buchet în alb și roșu!
Și o părticică din anii aceia când, de multe ori, ca și acum, uitam câte minute numără ora...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.