„Pământul are loc pentru toți”

Dacă n-ar fi drama din Ditrău, cu și despre pâine,  am fi uitat câtă răutate se adună în om. Câți demoni  se  declanșează,  la o adică.
 De ce?
 Eu chiar nu știu. Poate știți voi.
Eu  doar îmi amintesc un cântecel pe care îl învățau  copiii  într-o tabără internațională:
 „ Mânuțe albe,  mâini subțiri și negre,
  Mânuțe  galbene, mânuțe arămii
Să împletim în jurul lumii salbe.

Și s-arătăm voința   noastră de copii.
Că este  loc pentru noi, toți, sub mândrul soare,
 Și noi vreme pace

Pace-ntre  popoare...„
  Știu  să-l cânt, deși au trecut  niște  decenii  de  când l-am auzit prima oară.
Este treaba ta   cum vei interpreta.
  Eu cred, deopotrivă, în versul   47 din ”Vânătorul  din Alpi„, de  Schiller... Îl  știu din studenție. Alte multe decenii
 Poemul vorbește despre o căprioară urmărită  de omul- vânător până sus către crestele muntelui.
  Jos- prăpastia, în urmă    el, urmăritorul ucigaș.
 Se aude vocea   duhului munților:
” De ce aduci moarte și jale până aici  la mine?
 Pe Pământ este loc pentru toți„.