Uită-te, dacă ai
timp. Te uită și te întreabă...
(pe fb sunt mai multe imagini.)
Am lăcrimat aseară, când, la capătul a șapte luni de neobosită muncă pasionată de documentare, pe meleagurile noastre, după ce a străbătut cu motocicleta lui 20000 de km , Charlie Ottley,poet și jurnalist englez, și-a luat rămas bun.
Am văzut, odată cu el, locuri despre a căror măreție mulți
dintre noi nu știam.
Privindu-l în vârful Rarăului, ca o stâncă vie, m-am
gândit la Geo Bogza, călător și el cu trupul și cu sufletul,
pe drumurile țării. Și m-am întrebat, retoric bineînțeles,
cum de a trebuit să vină un străin pentru a readuce în fața
lumii o altă Românie. O Românie cu o mie de
fețe.
O țară frumoasă, bogată, cu locuri mirifice și peisaje
medievale, o țară pe al cărei obraz încărunțit de
vreme și de așteptare Carpații ocupă 60% din
splendoarea lor, o țară cu moșteniri de o sută de
ani, cu sate străvechi, unele gata să se prăbușească în
neuitare, cu oameni, dornici de revigorare tradițională , moduri de
trai și de cultură diferite, unele pe cale de a se pierde, abandonate
din ignoranță și delăsare..
Am văzut cum trăiesc și cum petrec oamenii
din sate aruncate pe coclauri, cum alți semeni, din cinism și
needucație, distrug flora și fauna.
Am rămas cu un puternic sentiment de admirație, de
recunoștință pentru frumusețile cu care
a fost înzestrat colțul nostru de lume rostuit pe arcul
Carpaților.
Ceva m-a îndurerat rău de tot? o imagine, în
care el și un prieten român, ajunși în Munții Apuseni, sus de
tot, pentru o clipă și-au ținut respirația..
Ascultau.
” În munții ăștia, nu mai auzim
păreri cântând.
Se aude doar drujba...„
Auzi și tu: miile de camioane care transportă buștenii ce ne-au
dezgolit munții , puși, unul lângă altul, ar acoperi
distanța de la granița noastră până dincolo de
ocean....
Ce mai poți spune?
„Acesta este un sunet natural în acești munți”
sunetul drujbei.„,
Charlie Ottley, călător străin, jurnalist îndurerat, că
plaiurile noastre sunt despuiate cinic de podoaba
lor de aur :Pădurea.
”-Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie , fără vânt,
|
Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea...„ https://www.facebook.com/rizea.gina.5/posts/3690541614331657 |
Surpriza! Placuta si importanta pentru vremurile ce le traim. Surpriza e si frumoasa, prin stil si prezentare, dar, pentru mine unul, care de cind sintem in virtual prieteni, am vazut si citit multe subiecte absolut placute, frumoase, interesante, deci surpriza pare sa fie iesita din tiparele obisnuite de turist, prin mesajul de regrete, de acuzare a taieriii padurilor, "În munții ăștia, nu mai auzim păreri cântând.
RăspundețiȘtergereSe aude doar drujba" sau durerea exprimata, revolta sufletului tau, participanta la cea a comunitatii Romania, "Ceva m-a îndurerat rău de tot? o imagine, în care el și un prieten român, ajunși în Munții Apuseni, sus de tot, pentru o clipă și-au ținut respirația...
Ascultau." Greu pt. multi, pt. mine, dar te astept de mult sa aduci in stilul tau revolta nemultumirilor, nemultumitilor, desigur si a ta, privind aceasta situatie in care ne-au adus, ne conduc fosti si actuali conducatori, imbuibati si nesatui de foloase si averi dobindite nelegal, prin hotie la drumul mare, nesanctionati, tolerati de semeni, nu stim din ce pricini!
O zi cu folos, placuta, frumoasa!
Mulțumesc frumos, Paiu Stelian!
RăspundețiȘtergereMă bucur că-mi ești prieten apropiat,aici , în fereastra asta deschisî către mai bine, mă bucur că-mi citești gândurile, că ești atent la ceea ce ne doare pe mulți din generația noastră!
Ramin, cum spui, un prieten apropiat, admirator dezinteresat, cititor de 'jurnale' de exceptie cum sint ale domniei voastre. Nu am reusit, poate nu am vrut, sa mai gasesc alte asemenea "povesti", de multe ori traite si nu povestite de mine! Uneori ma regasesc in imaginile, trairile tale, cu deosebirea ca eu sint de alt sex fata de tine. Nu de putine ori, am observat, copilaria noastra are multe in comun vietii de provincie, de la sat. Al meu, desi apropiat de Bucuresti, multa vreme la stadiul intirziat al civilizatiei. Cu handicapul unei asezari intre paduri, sat uitat de lume, din cind in cind "vizitat", cautat pt. forta de munca necalificata pentru capitala, de fabricile marginase Bucurestlor, din zona apropiata., la cca 17 km departare. Eram elev in clasele primare, nu stiam ce-i fotbalul, voleiul, handbalul sau baschetul, nu stiam de teatre, de filme, de baluri mascate ale Palatului Pionerilor, pe atunci la Palatul din Cotroceni, acum scaun prezidential. Caruta, sania, sleaurile pe drumurile de tara, oratanile de curte, animalele mari eraulucrurile cotidiene intilnite, preocupari ale ietii de la sat. Succes in continuare, si minte luminata straduintei tale in ale scrisului! (Din pacate doar aici "inlantuit"!)
ȘtergereAm avut un comentariu, nu-l mai vad. Probabil nu trebuia sa fie!
RăspundețiȘtergerePaiu Stelian,sunt toate comentariile!
RăspundețiȘtergerePoate că ți l-ai fi dorit la o altă postare, dar este aici, pentru că aici ai comentat.
Mulțumesc mult!
Multumesc si eu pt. ca imi dai ocazia sa ma mai intorc in timp, revazind (prin comparatie) in ce povestesti o parte din copilaria mea.
Ștergere