Fie ce-o fi, rămân așa cum simt că pot să fiu!
Dacă mă revolt, nu durează mult prea mult, dacă sufăr, o duc, mai mult în taină, dacă pot să ajut, o fac până la capăt, nu provoc rău nimănui , cu bună- știință, dacă este să mă bucur,o fac cu tot sufletul!
Se încheie un an foarte complicat, mai agresiv decât alții, se văd urme adânci, dar cred că, undeva, se zărește pâlpâirea speranței.
Nu fac niciun bilanț, nu mă pricep la pronosticuri.
Totala mea recunoștință se duce către părinții mei, care, fără să fi citit prea multe cărți, aveau ceva care mi-a transmis energie, tărie și cumsecădenie.
De la ei , am învățat să merg cu fruntea sus.
În lunile din urmă,am tot împărtășit amintiri din anii de școală, grație unei doamne inimoase, Florina Titeanca; parte dintre absolvenții unui liceu foarte bun, la vremea noastră, liceul din Titu, o vreme numit ”Nicolae Grigorescu”după numele pictorului, născut într-un sat vecin, Pitaru, mai apoi „Școală Medie Mixtă, și ”I.C. Vissarion„, după numele prozatorului venit pe lume într-un alt sat vecin,am spus povești, păstrate în colțișoare luminoase de suflete.
Da!
Sunt ceea ce sunt grație părinților, bunicilor, școlii și profesorilor care m-au îndrumat!💓
Mi-aș dori ca toți copiii să simtă asta. părinții te aduc pe lume, te cresc, te educă așa cum știu ei, Școala și profesorii îți luminează mintea și-ți deschid poteci!
Bacalaureatul este prima gară pe al cărei peron aștepți trenul.
Este ideal să-l prinzi pe cel mai bun, să urci într-un vagon luminos, cu față în sensul mișcării roților.
Mai departe, decizi ce faci cu viața ta.
Astăzi, privind în urmă, simt invăluindu-mă căldura recunoștinței!
Mi-e dor de clipa când, purtând codițe, mi-am făcut fotografia pentru diploma de bacalaureat!
Mi-ar plăcea să îmbrac o rochiță ca aceea pe care mi-a trimis-o un site de modele.
Într-o lume sănătoasă, este loc de BINE!!💗
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.