nuanțe

  povești  adevărate pentru prieteni

Încet, încet,cred că învăț să mă feresc de provocările materiale.

 Și, cumva, de  răutăți, cât se poate. 

Iubesc verdele ăsta care, cu fiecare răsărit de soare, este tot mai strălucitor! și cântecele fără partituri ale gugustiucilor  jucăuși, și  aburul de  cafea proaspătă!

Și  șansa de a  găsi câte un film  bun pe  Netflix. 

Chiar, dacă ai vreme,vezi ” Picătura”.

Ador florile de peste tot! și le îngrijesc.

 Mă uit, în treacăt, la niște femei tinere, iubitoare de vorbe( ore în șir), în timp ce,la un metru de  banca tocită,săraca, buruienile  înăbușesc trandafirii.

 Încă un pic și vor bate în fereastra  de la parter.

Chiar dacă  nu-mi este simplu, vreau, nu vreau, las deoparte  unele dintre  marile mici  bucurii de până mai ieri: valsul, revederile cu  foștii colegi ( cei mai mulți - câți au rămas- sunt ori comozi, ori nedornici), excursiile.

Renunțările rănesc,strivesc  câte o părticică  frumoasă de suflet, dar, dacă altfel  nu se poate, nu se poate.

Mereu  mi-a plăcut să citesc!

În luna care  tocmai s-a încheiat, patru cărți mi-au limpezit  sufletul și mintea( una  a fost în format electronic).

Cărți total diferite, fiecare m-a îmbogățit în felul ei.

Mă așteaptă încă două nou/ nouțe (  prima dintre ele, în  trei volume).

 În lume, războaiele sunt  tot mai crâncene și mai amenințătoare, în politica  noastră, cu fiecare zi, parcă totul se urâțește, ploile  au făcut  ravagii, stagiunea Filarmonicii se apropie de final.

Calm, lucruri  văzute și altele aninate de suflet se prind în fluxul  lor nestingherit.