Nu-mi place să vorbesc despre bani.
Nu-mi plac banii, în sensul că niciodată nu le-am devenit slugă. Nu-mi prisosesc , dar nici nu mi taie respirația că nu mi-am făcut din ei saltea.
Am spus adesea, că , dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot profesoară m-aș face. Și-am mai spus că poți fi profesor bun sau poți fi profesor slab și foarte slab, indiferent de salariu. Nu devii peste noapte mai deștept, mai devotat meseriei, dacă ți se mai dă ceva.
Astăzi sunt revoltată, folosesc cuvântul din respect pentru cine va citi, pentru că starea mea are un alt nume, nu înjur decât în gând, și asta doar atunci când nu mai am altă scăpare.//
În urmă cu vreo doi ani, s-a cerut fiecărui profesor și învățător să-și facă un dosar.
Când aud chestia asta faceți un dosar, zău că aș da cu tot ce am la îndemână după cei care cer dosare.
Am făcut atâtea la viața mea, că- nu exagerez- aș umple o cameră cu ele.
Am închis paranteza, că și asta cu închisul și deschisul parantezelor este tot o chestiune construită de unii pentru a scurta, cumva, încâlcitele cărări ale vieții.
Bun. M-am oprit la dosar.
Dosar cu toate etapele care te compun. De ce? pentru că sindicatul dă în judecată statul, ministerul educației sau cum se va mai fi numind, pe motiv că am fost exploatați, ca și cum ar fi o noutate, ce mai, că ni s-au oprit mai mulți bani decât ar fi fost normal, într-o anume perioadă.
Normal, vorba vine.
Au urmat calcule, liste, agitație. Și tot așa cum s-a aprins, vorba romanței cu țigara, elanul nostru brusc s-a stins.
Stupoare- deunăzi, sunt anunțată că AM CÂȘTIGAT!
Nu-mi plac banii, în sensul că niciodată nu le-am devenit slugă. Nu-mi prisosesc , dar nici nu mi taie respirația că nu mi-am făcut din ei saltea.
Am spus adesea, că , dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot profesoară m-aș face. Și-am mai spus că poți fi profesor bun sau poți fi profesor slab și foarte slab, indiferent de salariu. Nu devii peste noapte mai deștept, mai devotat meseriei, dacă ți se mai dă ceva.
Astăzi sunt revoltată, folosesc cuvântul din respect pentru cine va citi, pentru că starea mea are un alt nume, nu înjur decât în gând, și asta doar atunci când nu mai am altă scăpare.//
În urmă cu vreo doi ani, s-a cerut fiecărui profesor și învățător să-și facă un dosar.
Când aud chestia asta faceți un dosar, zău că aș da cu tot ce am la îndemână după cei care cer dosare.
Am făcut atâtea la viața mea, că- nu exagerez- aș umple o cameră cu ele.
Am închis paranteza, că și asta cu închisul și deschisul parantezelor este tot o chestiune construită de unii pentru a scurta, cumva, încâlcitele cărări ale vieții.
Bun. M-am oprit la dosar.
Dosar cu toate etapele care te compun. De ce? pentru că sindicatul dă în judecată statul, ministerul educației sau cum se va mai fi numind, pe motiv că am fost exploatați, ca și cum ar fi o noutate, ce mai, că ni s-au oprit mai mulți bani decât ar fi fost normal, într-o anume perioadă.
Normal, vorba vine.
Au urmat calcule, liste, agitație. Și tot așa cum s-a aprins, vorba romanței cu țigara, elanul nostru brusc s-a stins.
Stupoare- deunăzi, sunt anunțată că AM CÂȘTIGAT!
S-a câștigat procesul.
Se vor restitui banii.
Se vor restitui banii.
Acum să te ții- în tranșe, în câțiva ani.
Auzi tu/dumneata..prima tranșă- fii atent- 42 de lei, tu auzi? 42 de lei din 3200..
Să mai spun ceva, nu, nu mai am cuvinte..ba da- mi-au venit în minte spusele cuiva -persoană importantă - nu se deranjează, zicea- să facă nu știu ce mișcare pentru o sută sau o mie de euro, oricum nu conta numărul de zerouri.
Auzi tu/dumneata..prima tranșă- fii atent- 42 de lei, tu auzi? 42 de lei din 3200..
Să mai spun ceva, nu, nu mai am cuvinte..ba da- mi-au venit în minte spusele cuiva -persoană importantă - nu se deranjează, zicea- să facă nu știu ce mișcare pentru o sută sau o mie de euro, oricum nu conta numărul de zerouri.
tu ai ceva de zis?
Ce sa mai spun, m-ai lasat fara cuvinte!
RăspundețiȘtergereRobert,
ȘtergereCam asta a fost și reacția mea când am primit vestea..
Fiecare dintre noi are un preț. Pentru unii, prețul propriu este egal cu valoarea proprie. Pentru alții, prețul se stabilește pe piață, prin obținerea unui echilibru între cerere și ofertă. Probabil că cei 42 de lei sunt prețul egal valoare a celui care a stabilit această sumă. Deh...
RăspundețiȘtergereVedeți dumneavoastră, știam că nu trebuie să-ți pese cum te vorbesc leneșii, intriganții, oportuniștii.
ȘtergereContează părerea celui mai puternici, mai deștepți, mai bine informați.
Cine este astăzi cel mai puternic?
După ce criterii devine el superiorul dumneavoastră, al meu, al altora care își văd de treburile lor, preocupați să presteze mai bine astăzi decât ieri?
Obișnuiesc să fug de catalogări, mă tem să-i împart pe oameni după criteriile mele, crezându-mă subiectivă, dar constat că realitatea mă contrazice fără cruțare.
O instanță judecătorească, alcătuită din profesioniști „ cu școală„, decide că unui profesor cu studii complete, cu toate gradele didactice obținute perfect, la timp- de performanțele lui profesionale nu mai vorbim, că nu interesează pe nimeni-după ce a fost „furat„ câțiva ani,„corect„ este să primească din ceea ce i se cuvine, de drept, un pumn de sare în ochi.
Dura lex, sed lex..
Mă doare că ziceți că „de performanțele profesionale să nu mai vorbim, pentru că nu interesează pe nimeni”, când tocmai aici este esența întregii probleme, așa cum este ea în viață și cum am încercat să o sintetizez mai sus. Aici se face diferența între valoare și prețul de pe piața muncii, când este vorba de dascăli, dar nu numai de ei.
ȘtergereEste adevărat că în societatea socialistă multilateral dezvoltată nu se produce valoare prin muncă în majoritatea sectoarelor de „producție”. Oamenii veneau la muncă și plecau de la muncă, nu munceau propriuzis, iar dacă făceau o activitate, nu le păsa de rezultate, nici lor, nici „conducătorilor”. Dar și pe vremea aceea, dascălii „produceau”, iar produsul lor avea o valoare mai mare sau mai mică, în funcție de cantitatea și calitatea muncii educative depuse. Și toată lumea știa acest lucru.
De aceea era „bătaie” pe educatorii, învățătorii și profesorii buni, pe care îi știa toată lumea.
Faptul că acum nu mai contează valoarea performanței profesionale didactice este simptomatic pentru o societate aflată pe calea dispariției fizice, din cauza incapacității intrinsece de progres. Pentru că nu poate fi progres fără știință de carte și fără pregătire solidă și continuă, în orice domeiu economic sau social.
De aceea, cei 42 de lei sunt o expresie deosebit de îngrijorătoare pentru fiecare dintre noi, cărora ne pasă.
Dar asta nu micșorează sentimentul de jenă sau chiar de jignire pe care l-ați simțit când ați văzut nivelul de apreciere bănesc la care v-au așezat concetățenii legali. Sentiment ce mă îndeamnă să vă fiu alături, cu compasiune.
Vă sunt recunoscătoare pentru profunzimea analizei nu doar a unui „act jusțițiar„, potrivit căruia demnitatea dascălului este tratată în modul (cel mai) josnic.
ȘtergereRadiografia pe care o realizați este limpede , profesionistă și poartă în sine atitudinea personalității care datorează școlii mult din propria-i realizare. A sa și a copiilor săi.
Din nefericire, societatea noastră este sfâșiată de lupte, unele vizibile, altele nevăzute- lupta pentru bani devine scopul celor mai mulți dintre semeni.
Așa cresc și copiii lor- cei despre care vorbește Angi, așa vor crește mulți dintre cei nenăscuți încă, dacă ale lor mămici vor putea să-și facă, din profesoare excelente, bone.
Da! cunosc o învățătoare foarte bună, care a lăsat școala și a devenit bonă în casa unor proaspăt îmbogățiți.
Poate că eu sunt depășită de problema adaptabilității la cerințele noii ordini sociale.
Vă fac o mărturisire, ceva am scris, cred, chiar pe blogul dumneavoastră sau v-am răspuns aici- eu am considerat chiar „meditațiile „ o formă de înjosire.( în gândul meu folosesc alt cuvânt)
Nu este moral să existe „meditații„- nici pentru cel care le acordă, nici pentru cel care le primește.
Sigur că am dat meditații. De ce? pentru că am fost solicitată și pentru că salariul a fost insuficient.
Sigur că mi-am trimis copiii la meditații. De ce? Pentru că am vrut ce este mai bun pentru ei, pentru că nu toți profesorii sunt dedicați meseriei.
Pentru că examenele sunt dure.
Ar mai fi ceva- nu știu cum o fi pe la alții- la noi s-a creat o ”modă„- trebuie să se ducă bietul copil , din clasa I la meditație- este cool, nu?
Multe ar mai fi de spus..
Scuzați-mă, am și uitat că
:)
RăspundețiȘtergeresarut'mana, Gina!
Nimic nou sub soare: exploatarea omului de catre om nu a fost eradicata, eliminata, diminuata.
Exploatarea omului de catre om a imbracat alte straie, conform trendului mileniului in care ne aflam.
Nu numai profesorii sunt exploatati, si medicii, si muncitorii necalificati, si functionarii si cei ce lucreaza la privat etc.
Dominarea si acumularea profitului este tzinta.
Precum farmacistilor li se impun targete pe vanzarea medicamentelor (de asta depind salariile lor)!
Ce zic eu?
Ce ne spune istoria "evolutiei" sapiensilor!
Fara unitate NU SE REZOLVA NIMIC. Fara ATITUDINE FERMA, nu se rezolva nimic.
Daca profesorii ieseau la timp (nici acum nu este timpul pierdut) TOTI sa spuna: "noi nu mai intram in clase pana cand lucrurile nu intra in normal", cu certitudine azi nu asteptati picaturile care vin in urma atator "razboie juridice"!
Precum au facut minerii.
Acceptarea compromisurilor (de orice natura) nu va aduce nimic bun, niciodata!
Andrei,
ȘtergereAș vrea să să mâ înțelegi- nu știu ce drepturi au pbținut minerii, rețin doar frica, panica, dezorientarea oamenilor obișnuiți atunci când s-a răspândit vestea că „vin minerii„.
Am participat o singură dată la greva- a fost oribil, niciun dialog, bătaie3 de joc, umiliri, stat în soare, fără vreo urmare pozitivă, orele s-au recuperat, lumea nu voia să piardă bani.
Bani.
A urmat o grevă de multe săptămâni- copiii umblau brambura, părinții făceau presiuni, se înroșeau telefoanele, lumea era parcă bântuită de disperare.
Școala nu înseamnă producție. Nu știu cum ar trebui să se procedeze, știu doar că mulți foști lideri sindicali s-au îmbogățit, au posturi bune chiar în ministerul împotriva căruia se revoltau, și-au înălțat case etc..
În cazul de față este vorba despre o sentință judecătorească.
Așadar, justiția a decis cât valorează un profesor.
Stiu la ce faci referire, insa nu despre asta vorbeam.
ȘtergereVorbeam despre faptul ca minerii au FOST UNITI, au refuzat sa mai intre in mina pana cand acordul cu ministerul economiei nu va fi respectat!
Atata au dorit: DREPTUL LOR legal.
Cu alte cuvinte, profesorii nu ajungeau dupa atata tevatura la mana "justitiei" daca erau UNITI si refuzau TOTI sa mai intre la ore.
Cand spun TOTI, spun toti de pe intreg cuprinsul acestei tari.
Liderii, de cele mai multe ori, sunt santajabili si coruptibili.
E-adevarat!
Tocmai pentru ca SCOALA NU INSEAMNA PRODUCTIE nu trebuie acceptat compromisul.
Este inaccpetabil ca un profesor sa aiba un salariu de mizerie. INACCEPTABIL.
Justitia a ajuns in aceasta epoca un fel de "evaluator", dupa cum farmacistul a ajuns un fel de vanzator.
Si asta se datoreaza: in primul rand - celor din interior (magistrati), pentru ca accepta sa fie redusi la niste simple marionete si in al doilea rand - guvernantilor.
Aceasta este tara in care traim. Si este asa si datorita NOUA!
Andrei,
ȘtergereIstoria demonstrează că profesorii, învățătorii, dascălii nu fost uniți niciodată.
Există orgolii, dorința de a demonstra că unii sunt mai altfel decât alții, acestea sunt piedici în calea unei legături trainice între oamenii școlii.
Eu cred că o societate care și-ar iubii copiii și viitorul ar trebui să nu dea posibilitatea ca dascălii să-și ceară drepturile în stradă.Este părerea mea.
Justiția ar trebui să fi învățat această lecție.
Tocmai ea ar trebui să apere drepturile legale ale slujitorilor școlii.
Îmi este aproape imposibil să înțeleg rostul unor asemenea urmări ale actului de justiție.
Să înțeleg, la urma urmei, cum își îndeplinește justiția menirea.
Mulțumesc pentru gândurile bune!
:)
ȘtergereGina, suntem in Romania. Stim foarte bine ce se intampla si de cand se intampla.
Societatea despre care vorbesti NU EXISTA! Dupa cum nu a existat nicicand unitate intre profesori...
Istoria sapiensilor ne spune raspicat ca TOATE DREPTURILE au fost castigate IN STRADA!
Indiferent de locatie, natie etc.
NIMENI NU A INVATAT NICIO LECTIE, cu atat mai putin justitia care este unealta in mana politicului!
NIMENI din aceasta tara nu-si indeplineste menirea asa cum intelegem noi ca ar trebui sa fie acea indeplinire a menirii.
Andrei,
ȘtergereVei spune că mă hrănesc cu speranțe. Chiar dacă.
Astăzi sunt tristă, dezamăgită și revoltată. Totuși, nu-mi pierd optimismul. ( moderat)
Cred într-un viitor altfel , pentru nepoții mei. Chiar dacă dimensiunile lui se vor construi în stradă.
Eu am simtit aceasta "marire" luna trecuta.La putin s-a mai adaugat putin...
RăspundețiȘtergerePana la urma nu de bani este vorba(cel putin la mine,nu ca as avea prea multi:(,dar cum spuneai si tu,tot invatatoare m-as face daca ar fi s-o iau de la capat)ci despre lipsa de serpect.Am ajuns(in general vorbesc) sa nu te mai bage in seama nimeni....copiii fac ce vor,parintii ce pot sa-si "ajute"odraslele,colegii se "mananca"unii pe altii cu tot felul de punctaje care mai de care mai pompoase la dosar,iar guvernantii nici nu-si mai amintesc ca si ei au fost odata micuti,ca cineva le-a sters nasul,le-a pus creionul intre degete,i-a invatat primul cantecel,prima poezie,prima litera,prima cifra...Nu le mai pasa ca acelasi om incepe cu inceputul in fiecare toamna,chiar daca firele ce-i argintesc tamplele sunt tot mai multe...
Ma gandeam,Gina,ce as putea eu face cu acesti banuti,tinand cont ca daca vreau sa ma inscriu la un curs sau simpozion,scurt trebuie sa scot 30 de lei.Cati bani mai investesc in scoala,pentru mine inca 20 de ani de acum incolo?
Angi,
ȘtergereDe acord cu tine. Cu o singură observație- n-am permis niciodată niciunui elev să „facă ce vrea„. Am avut tot felul de elevi, părinți , de asemenea. Să nu crezi că n-am avut probleme. Am avut . Cu duiumul. N-am dormit, m-am ”dat peste cap„, am căutat soluții. Am mai și greșit.
Problema nu este aici. Problema o constituie adultul. Dacă știe carte, psihologie, pedagogie poate să rezolve orice neajuns. În caz contrar, între cele „părți „ se adâncesc contradicțiile.
Cealaltă parte a problemei este, așa cum spui, lipsa de respect a întregii societăți.
Peste asta chiar nu putem trece fără o mare suferință . Și asta lasă urme vizibile.
Multă putere de muncă îți doresc!Și tinerețe fără bătrânețe!
Gina, stii ce simt? Am trecut de scarba, sunt in faza in care toate aceste lucruri imi provoaca oboseala. Nu le mai suport. Am iesit din invatamant, dar si cand aud intamplator cate ceva din sistem, raman muta.
RăspundețiȘtergereDiana,
ȘtergereMulțumesc pentru solidaritate și înțelegere!
Ma gandeam deunazi, citind cu amar stirile prin ziare online, ca ar fi mai bine daca ar cuceri cineva tara, sa o faca mai buna, ca singuri din prost cadem in si mai prost...
RăspundețiȘtergereVera,
ȘtergereTe așteaptă niște răspunsuri de la doi domni.
Mulțumesc!
Voiam sa tac dar comentariul postat de Vera nu ma lasa.
RăspundețiȘtergereTara va fi cucerita, cat de curand. De impostori.
Pariul meu? In timp scurt VA TREBUI sa stim ţiganeste pentru ca ei vor conduce...
:)
Ștergerede vorba cu mine, te salut!
Si... te anunt politicos ca tara a fost cucerita de vreo doua decenii de IMPOSTORI!
Pariul tau este tardiv.
Tiganeste nu va trebui sa vorbim, insa limbajul de lemn (reformat) va trebui sa-l invatam!
Aș vrea să sper că într-un viitor apropiat, impostorii vor fi distruși. Asta sper eu.
ȘtergereCât despre etnia colorată, sunt de acord cu Andrei.
Limbajul de lemn, uf! nu-l suport!
Vă mulțumesc, domnilor!
Salut, Andrei!
ȘtergereNu, Tara nu a fost cucerita, doar varful ei, doar institutiile centrale! Abia acum urmeaza asaltul final. Neobrazarea cu care au calcat totul in picioare, oameni, legi, traditii, educatie este doar semnalul: incepe ocupatia! Taierea de slarii, taierea de ajutoare sociale, reducerea asistentei medicale a fost ou fost doar "o cercetare a inamicului". Vazand ca starea mioritica este aceeasi, milenara, adica acelasi cantat din fluier dar acum la tv si nu pe muntele Gaina, le este clar ca nu pot fi opriti. sa ne pregatim de fumarit, albinarit, gradinarit si blogarit, denumirile primelor noi impozite.
Nu ma refer la o culoare anume. "Aia hoti, astia hoti, mama lor la toti", doineste ciobanasul din fluier...
Cat despre tigani, precizez: sunt mai multi tigani printre romani (la comportament ma refer)...
bafta delo!
42 de lei e o suma! Daca avea Elodel banii astia, facea expertiza logica datelor culese in dosarul primit de la Vuvuzel si... Offf! Iar o sa fiti suparata ca ironizez nu stiu ce si ca... Ehei! De banii astia ar face Coana Lina o placinta de marar...
RăspundețiȘtergereN-o să fiu deloc supărată, am râs cu poftă!
ȘtergereȘ ca să fiți și mai surprins, aflați că i-am refuzat- să fie folosiți în orice fel- chiar pentru expertize elodistice!( limbaj de lemn, o să mă certe Andrei!)
Gina,
RăspundețiȘtergerece sa mai zic si eu?! S-a spus tot. O...dac-as avea o idee despre ce-i de facut de acum inainte! Dar , n-am. Pentru ca nu cred ca se mai poate schimba ceva in bine :(
Bataia de joc s-a facut de sus in jos, apoi s-a reflectat din sufletele si mintile oamenilor umiliti si astfel nimeni nu mai respecta nimic. Stii, Gina, raul este atat de dispersat! As prefera sa fie raul doar la varf, sa fie buba doar acolo sa fie localizata si astfel tintita si extirpata. Din pacate nu-i asa.
Cu toate astea nu putem sta cu mainile-n san, nu trebuie sa acceptam sa-si faca mendrele pe noi.Pe noi, romanii.
Descopăr atâta tristețe în vorbele tale, Elise..
ȘtergereAm același simțământ, al neputinței de a schimba ceva. Speram ca tinerii să fie mai fermi, încă sper!
Seară bună îți doresc!
Totusi este un mic pas inainte,chiar daca foarte firav,reprezinta un plus nu un minus,ca exemplu eu ca somer fara ajutor, caut cu disperare si 50 de bani prin casa uneori, cersesc pe unde pot,nu am incotro,iar tu spui ca in semn de protest nu-i primesti?!
RăspundețiȘtergereCuraj, luptati incontinuare!
@ anonim,
ȘtergereÎmi pare rău pentru situația ta..
În ceea ce mă privește, să fim serioși- nu„ este un mic pas inainte,chiar daca foarte firav,reprezinta un plus nu un minus„ cum spui.
Este un act de mare jignire adus categoriei sociale care a luminat mințile și sufletele tuturor celor înscăunați.
Ceea ce s-a luat, cu bună-știință, în urmă cu niște ani, se restituie acum cu pipeta.
Nu vorbesc doar despre mine, în situația asta sunt mii de dascăli.
Este o insultă!
Să nu uit- între timp, o colegă de cancelarie s-a stins, soțul ei a plecat pentru totdeauna în Canada.
Cine știe câți vor mai „apuca „ ultima tranșă..
Consider ca este bataie de joc! Asa ca pe la noi....
RăspundețiȘtergereAdică, dragă doamnă profesoară Marycix, bătaia de joc devine nu doar obișnuință. Poate deveni organică.
ȘtergereJalnic..
"În cazul de față este vorba despre o sentință judecătorească.
RăspundețiȘtergereAșadar, justiția a decis cât valorează un profesor."
Imi pare rau sa va contrazic, dar nu justitia a decis cat valoreaza un profesor. Justitia v-a dat castig de cauza, cel care v-a decis valoarea, a fost Boc. El a dat o OUG (Basescu a zis ca nu sunt bani si ca... sa spuna justitiabilii de unde se dau banii)prin care a decis ca banii sa vi se dea in transe. Justitia da o hotarare definitiva si irevocabila, iar Boc vine cu o OUG si amana hotararea. A incalcat grav o decizie judecatoreasca, nu a respectat legea, fiindca el e cel care face legea.
Eu știam că „autoritatea judecătorească este a treia putere în stat„.
ȘtergereAm citit și pe aici-
http://gabriel.balasa.ro/category/despre-justitie/
Asa ar trebui sa fie, a treia putere in stat, dar la noi, se pare ca doar Guvernul are puterea si nu tine cont de nicio lege sau de o alta putere. Stiu ca USL a contestat OUG la CCR, dar si aceasta "putere" nu a tinut cont de drepturile omului, ci a judecat politic. Imi amintesc ca doamna Kovesi a avertizat ca acea ordonanta depaseste exigentele CEDO si ca nu se poate invoca lipsa de banilor. Si...? Rezultatul il stiti/simtiti.
RăspundețiȘtergereȘtiți ce-mi vine în minte, la ora asta, după ce am întors problema pe toate fețele? că ar trebui să mai învăț.
ȘtergereSă învăț să rămân optimistă, chiar de-ar fi să mă înșel, pentru că, dacă aș fi pesimistă, din nefericire, s-ar putea să am dreptate.
Mulțumesc!
Pesimistul spune:"Nu se poate!"
RăspundețiȘtergereOptimistul spune:"Ba se poate!"
Bazati-va pe constiinta d-voastra. Ar fi pacat sa ganditi optimist dar sa va inselati. Va doresc o seara linistita.
Bună dimineața!
ȘtergereNoaptea a fost un sfetnic bun. Nu pot să renunț la doza mea de optimism ( moderat), unul dintre copiii mei trăiește și muncește în țară, copiii lui trăiesc și învață aici.
Trebuie să sper că le va fi bine!
Mulțumesc pentru gândurile bune!
As avea ceva de spus,dar nu-mi permit sa las la vedere.
ȘtergereAm înțeles mesajul!
ȘtergereMulţi, vede, puţini, cunoaşte,!
RăspundețiȘtergereO doza de "optimism moderat" cu ganduri frumoase!
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=KN9bXFVr9-k
M-ai cam lăsat fără grai!
ȘtergereÎți mulțumesc din suflet!
Cu multa placere! Ma bucur ca v-am adus putina lumina in suflet.
ȘtergereMi-a plăcut atât de mult, că am făcut o postare specială!
ȘtergereMulțumesc!
Guvernul este convins ca toti mai avem ceva ghesefturi nedeclarate; cum au ei...; deci suntem vinovati si prea putini vor/vom riposta...
RăspundețiȘtergerePrinde hoțul, scoate-i ochii!
Ștergere