Alergăm

Eu mă grăbesc (nu chiar tot timpul).

Tu fugi.

El aleargă.

Noi nu avem timp.

Când eram copil, auzeam o vorbă:Stai, măi omule, că nu a  băgat Dumnezeuzilele în sac” !

  Lumea a uitat, parcă, pasul cuminte.

Cine să mai aibă astăzi vreme să se gândească la prima lui școală, la  tocul cu peniță, la băncuța de lemn, la emoția vederii catalogului? 

   Educatoarea,învățătoarea, prima dirigintă, întâii profesori  sunt, probabil, imagini mult prea îndepărtate....

 Deunăzi,în grabă, cum altfel, am trecut pe lângă prima mea școală  construită în vremea negalabilului Spiru Haret. 

De acolo au pornit strădania mea și dragostea  pentru lumina cărții.

Știi ceva?

  Nu ai  fi nimic în lumea asta, dacă  nu te-ar fi ajutat  familia și școala. 💓💓

Așa  cum au fost ele.

   Ești câte un pic din fiecare!

La mulți ani de Ziua Educației!💓

JURĂMÂNTUL EDUCATORILOR
Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate.
Voi vedea în elevii mei nu atât şcolari, cât copii şi nu voi uita niciodată că, pentru partea care îmi revine, sunt răspunzător pentru destinul lor.
Voi menţine prin toate mijloacele de care dispun onoarea profesiei didactice.
Colegii mei vor fi prietenii mei.
În colaborare cu ei,mă voi strădui să ameliorez în mod constant mijloacele pe care şcoala le pune în mişcare ca să asigure recunoaşterea efectivă a dreptului la educaţie şi la justiţia socială în educaţie.
Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, pe onoare.
Propus de pedagogul elveţian Robert Dottrens.