fire...văzute și nevăzute

 Nu ai cum să simți poezia satului de câmpie, dacă nu te-ai oprit, fie chiar  numai pentru câteva minute, la poarta casei, în curtea căreia o femeie melița( verb, la imperfect).

Poate că și cuvântul ți se pare luat dintr-o altă lume...

 Prin iulie/ august, din câmp, se culegea cînepa: aspru lucru;firele țepoase săpau răni în palme și pe degete 

Pentru multă vreme.

Lăsați să se usuce, răsfirați  prin toată curtea, poate chiar și pe la porți,snopii erau duși, cu căruța, la  Argeș,se îngropau meșteșugește, acoperindu-se cu mâl și pietriș, peste care țăruși puternici, împletiți cu sfori și sărmă ancorau ”zestrea„ asta cu parfum inconfundabil. Pentru vreo două săptămîni, rămânea  la dospit. Din când în când, cineva de-al casei  trecea  să le verifice starea.

 Într-o amiază, snopii, deveniți albi ca zăpad,  erau scoși cu grijă.

Am ascultat, de multe ori, muzica unică a plesnetului fiecărui snop pe luciul apei!

Muncă deloc ușoară, dar minunată în esența ei!

În scurt timp, curțile gospodarilor  se colorau în alb; snop lângă snop se uscau perfect.

Și apoi, într-o zi sau două, de multe ori chiar în aceeași zi,începea melițatul.

 Aș tooot povesti, mi-e drag gândul la anii aceia, când mama lua brațul de fire, îl punea  sub ”cuțitul ”meliței și-l transforma în fuior ca de mătase.

Muzica aceea, cadența inimitabilă de alb, atâta alb, cu fire curate, limpezi, acoperind până către seară  toată culmea de rufe- toate  sunt parte din sufletul meu!💝

Dacă nu ai simțit parfumul de cânepă  toarsă, țesută în război, dacă  n-ai inspirat cu nesaț vălătucii verii adunați în palmele asprite ale mamei, nu cred că poți să spui cum se naște poezia în satul românesc de câmpie.

Mi-e dor de pânza țesută din fir tors de cânepă albită în baie de leșie, mi-e dor de somnul din camera mea de fată, cu  perdele țesute de mâinile mamei! 

Toate le am în suflet!

Ele, toate, suntem noi: o generație care a luat cât a putut din tot ce poate fi frumos.

Copiii aceia au  înțeles rostul muncii, au fost ascultători și  grijulii, au avut responsabilități. 

 Și  au învățat carte serioasă.

  Nu le-a fost deloc ușor nici lor, nici părinților.

Ei sunt părinții și bunicii voștri.💖