minunea din fereastră

 Frunzele-i lungi și subțiri ca niște săbiuțe se adună într-o elegantă fustă  plisată. 

 De la o vreme,  ici-colo, au apărut niște punctișoare  negre, lipicioase.

  Planta și-a pierdut  energia, fustița a îngălbenit, plângându-și  durerea.

  Mi-a stârnit și mie lacrimi- părea o ființă bolnavă, care nu știe să ceară ajutor.

  Ploua.

Am scos ghiveciul pe  pervaz, picăturile de ploaie au spălat-o, noaptea a fost blândă, m-am gândit că nu-i este frig dincolo de fereastră. Și nu i-a fost 

Ieri  dimineață își  revenise.

  Dintre frunze, a țâșnit  un lujer timid. Pănă către seară, s-a înălțat- ajunsese cam la vreo 10 centimetri. Aseară, în  vîrful lujerului ,se ivise un smoc roz.

 Dis-de-dimineață, după ce am udat-o, m-am bucurat să văd  că   moțișorul colorat își desface petalele, rând pe rând, ca niște degețele vesele.

   A crescut până acum vreo oră.

 Și, brusc, s-a deschis, ca o față de copil!

  Zău că florile sunt minuni!