Frunzele-i lungi și subțiri ca niște săbiuțe se adună într-o elegantă fustă plisată.
De la o vreme, ici-colo, au apărut niște punctișoare negre, lipicioase.
Ploua.
Planta și-a pierdut energia, fustița a îngălbenit, plângându-și durerea.
Mi-a stârnit și mie lacrimi- părea o ființă bolnavă, care nu știe să ceară ajutor.
Ploua.
Am scos ghiveciul pe pervaz, picăturile de ploaie au spălat-o, noaptea a fost blândă, m-am gândit că nu-i este frig dincolo de fereastră. Și nu i-a fost
Ieri dimineață își revenise.
Dintre frunze, a țâșnit un lujer timid. Pănă către seară, s-a înălțat- ajunsese cam la vreo 10 centimetri. Aseară, în vîrful lujerului ,se ivise un smoc roz.
Dis-de-dimineață, după ce am udat-o, m-am bucurat să văd că moțișorul colorat își desface petalele, rând pe rând, ca niște degețele vesele.
A crescut până acum vreo oră.
Și, brusc, s-a deschis, ca o față de copil!
Zău că florile sunt minuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu