mama comerțului, reclama

  sau

 biscuitul longeviv și alegoria timpului 

La finalul  cărții”Travesti”, scrisă de Aurora Liiceanu,am aflat o legendă interesantă.

Se zice că,în 1886, Louis Lefèvre,descendent al unei familii de patiseri implicați în fabricarea  biscuiților, conștient de  valoarea reclamei, transformă afacereafamiliei, începută în 1850, în ceva modern și profitabil.

 Inspirat de un șervet al bunicii lui, pe care aceasta îl punea dimineața, pe masă, la ceai, tânărul școlit în Marea  Britanie a creat modelul de  biscuiți  ”LU Petit-Beurre”,de astăzi, cu patru colțuri, care semnifică anotimpurile anului,52 de dinți de jur împrejur(numărul săptămânilor dintr-un an),24 de alveole mici,semnificând orele dintr-o zi.

 Ca lungime, biscuitul măsoară 7centimetri, echivalent simbolic al zilelor dintr-o săptămână.

Eu nu am decât biscuiți populari( postesc) și un șervețel de masă, a  cărui semnificație are la bază tot o legendă-despre  Simbolul Portugaliei.

Se povestește că un pelerin care se îndrepta către Santiago de  Compostella  ar fi fost condamnat, pe nedrept, de către un judecător care, aflat la masă, mânca un cocoș.

Călătorul credincios  s-a adresat judecătorului, spunând că  este nevinovat, adăugând  că acel cocoș din farfurie va învia, demonstrându-i nevinovăția.

Spre uimirea celor de față, cocoșul a început să cânte, iar călătorul a fost lăsat liber să-și continue călătoria.

  Portugalia a ales ca simbol  național să-i fie cocoșul!

 

  Mă gândesc că atunci când o să cumperi”LU Petit Beurre”, vei studia dacă mai funcționează legenda.

Poate o încerci și pe cea cu cocoșul!

 Bine?

 Poftă bună!