”Mai întâi

  îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,

închizi ochii

refuzi auzul.

Îţi spui în sine:

acum voi zbura.

Apoi zici:

Zbor.

Și acesta e zborul....„

Nichita Stănescu.

Greu se mai fac oamenii Oameni...

Mai păstrezi manuale și caiete din anii formării tale?

Pe la 16/ 17 ani, toate năvăleau așa, ca nebunele peste liniștea ta, peste sufletul tău, poate îndrăgostit, poate tulburat din cine știe ce motiv...

În clasa a X-a( real), pe lângă 5 ore de matematică, săptămânal, fizică și chimie( Doamne, cine a avut un " Babacu"?, apăruseră două obiecte de studiu ( total diferite)- geologie și psihologie: profesori exigenți, costeliva domnișoară Zoe Lupescu, de o nemărginită cultură, și domnul Foti , cam aiurit, dar profund în a ne învăța carte.

Astăzi, m- am întâlnit cu caietul meu de notițe la astronomie.

Și cu nu- știu- câte întrebări.

Mi- e dor de frumoasă neliniște a vieții de liceană!

Ce zici?