Acest clopoțel alb-strălucitor, atât de dorit ca mărțișor, râde în soarele lui ianuarie. Ar fi trebuit să-și scoată căpșorul din zăpada topită de soare.
N-a fost să fie iarnă adevărată, dar nopți geroase au fost.
Delicat în aparență, a făcut față și iată-l bucurându-se, bucurându-ne și pe noi, oamenii.
Ar trebui să învățăm din lecția lui de profesor fără diplomă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.