a avea un ideal

   înseamnă a avea o oglindă- Nichita Stănescu

Au curs valuri de vorbe. 

S-a scris și s-a tot vorbit, de dimineață , până seara târziu,  la noi și prin presa străină,  despre necazul tinerilor respinși la sesiunea de bacalaureat din acest an.

Cum era și firesc, discuțiile s-au mutat și la celălalt capăt al listei.

Invitată aseară, într-o emisiune televizată, Luminița Maxim,  o tânără din Gârbovi, Ialomița, absolventă a Colegiului Mihai Viteazu, din capitală, cu media 9, 83, admisă la câteva facultăți din  Marea Britanie și din Germania, și-a exprimat prin vorbe simple convingerile-  Eu vreau să fac exact ce-mi place. Exact ce îmi place mie, matematică şi aeronautică, nu sunt plătite în România. Aeronautică pentru nu prea se construiesc avioane la noi şi matematică pentru că profesorii sunt foarte prost plătiţi.  Nu cred că mi-ar plăcea să urmez automatica, aşa cum aş fi obligată aici, doar ca să am un salariu destul bun. Nu cred că e cineva împlinit prin bani. Cred că e împlinit făcând ceea ce îi place, să facă cu pasiune. Cred că asta e problema în România. Lumea merge la serviciu doar ca să aibă bani.

Am trăit cu mare   admirație momentul- un copil modest le-a  servit adulților din  studio  o lecție de  rigoare/demnitate/disciplină/ echilibru/ cunoaștere  clară a  a realității  românești. 
Jurnaliști , oameni politici și de artă, care, deși se adunaseră pentru a discuta o problemă extrem de serioasă, nu și-au uitat obiceiul de a-și încrucișa  săbiile în cuvinte țipătoare în fața lumii, amintind obsesiv  cuvintele bani, sărăcie, dezorientare.

Ascultând-o  pe fata încrezătoare în   propriile-i convingeri, mi-am reamintit o poveste frumoasă.//

 Într-o dimineață cețoasă, un modest fermier scoțian,aflat la muncă,  aude strigăte de ajutor. Își abandonează rapid lucrul  și, fără să se gândească la pericol, smulge cu greu, trupul unui copil,   din nămolul mlaștinii, în care și-ar fi găsit cea mai  îngrozitoare moarte.

Îl duce în locuința lui săracă, îl îngrijește și-l conduce acasă.

 A doua zi, în fața casei , se oprește o trăsură luxoasă, din care coboară un   bărbat elegant.

- Am venit să te plătesc, pentru că mi-ai salvat fiul din ghearele morții!

-Nu, domnule, nu pot să primesc bani pentru ceea ce am făcut. Așa am simțit că trebuie să fac.

În ușa deschisă a casei, apare chipul fiului fermierului.

-Dă-mi voie să fac și eu un gest pentru tine- lasă-mă  să –i ofer fiului tău aceeași educație pe care o va primi fiul meu. Sunt convins că vei fi mândru de el!

 Fiul fermierului a urmat cursurile Școlii de Medicină-St. Mary,s Hospital Scool din Londra.

Este vorba despre sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.( i-am văzut statuia în centrul Madridului)

 După niște ani, prietenul lui,  copilul scăpat odinioară din tentaculele mlaștinei, s-a îmbolnăvit de pneumonie.
  Amenințat pentru a doua oară de moarte, tânărul a fost salvat  de    penicilină  . 
El se numea Randolph Churchill,  fiul lordului  Winston  Churcill.//

Dacă am privi povestea de mai sus  ca o fabulă, ar trebui să găsim învățătura.

p.s.ce morală  s-ar potrivi?