Vrei să le iubești?Privește-le de departe. Ion Luca Caragiale
Am ezitat a alege între maxima de mai sus și o alta
A pricepe este mai important decât a ști.
2012 a fost ANUL Caragiale.
Toți anii sunt ai lui.
Pentru că tot ce ne-a lăsat este o vastă cronică umană, mereu dinamică, mereu actuală, cu tot ce se poate gândi și simți: ironie, umor negru, râsul/plâns, politică, viață socială, școală, dascăli, ministere, patriotism de paradă, demnități publice, protecție de fuste, trădare, hoție, matrapaslâcuri, găinării, aranjamente, slăbiciuni, campanii electorale, funcții înalte, amor, jurnalism, caste și privilegii.
Și n-ar trebui să urmeze punct.
Ion Luca Caragiale este nemuritor.
Cum nemuritor este Eminescu.
Vorbeam cu un fost elev, ne-am întâlnit chiar în 15 ianuarie. Nici n-a terminat formula de salut , că l-am și întrebat: Ce este astăzi? Era cât pe ce să se fâstâcească da, doamna, știu, la școală , aduceam toate cărțile lui Eminescu, puneam flori și o candelă aprinsă într-un colț al clasei. Fiecare copil își alegea o poezie și o recita la începutul fiecărei ore. Doamna de chimie se cam plictisea.
Încheiam luna în același fel- omagiu lui Caragiale!
La jumătatea lui ianuarie, Eminescu!
Pentru că tot ce ne-a lăsat este o vastă cronică umană, mereu dinamică, mereu actuală, cu tot ce se poate gândi și simți: ironie, umor negru, râsul/plâns, politică, viață socială, școală, dascăli, ministere, patriotism de paradă, demnități publice, protecție de fuste, trădare, hoție, matrapaslâcuri, găinării, aranjamente, slăbiciuni, campanii electorale, funcții înalte, amor, jurnalism, caste și privilegii.
Și n-ar trebui să urmeze punct.
Ion Luca Caragiale este nemuritor.
Cum nemuritor este Eminescu.
Vorbeam cu un fost elev, ne-am întâlnit chiar în 15 ianuarie. Nici n-a terminat formula de salut , că l-am și întrebat: Ce este astăzi? Era cât pe ce să se fâstâcească da, doamna, știu, la școală , aduceam toate cărțile lui Eminescu, puneam flori și o candelă aprinsă într-un colț al clasei. Fiecare copil își alegea o poezie și o recita la începutul fiecărei ore. Doamna de chimie se cam plictisea.
Încheiam luna în același fel- omagiu lui Caragiale!
La jumătatea lui ianuarie, Eminescu!
La sfârșit, Caragiale! chiar
dacă unii au ales 1 februarie, treaba lor!
Și pentru că este ziua lui, dacă nu ai vreme ori starea potrivită să recitești ceva, uite , am ales Momente- alb/negru, nu te supăra că banda s-a cam tocit, sigur o să-ți placă!
Și pentru că este ziua lui, dacă nu ai vreme ori starea potrivită să recitești ceva, uite , am ales Momente- alb/negru, nu te supăra că banda s-a cam tocit, sigur o să-ți placă!
N-o spun eu, a spus-o George Ranetti, în 1901,
după ce a citit Momente și schițe-
Nu Momente, maestre, Monumente ar fi trebuit să se numească volumul.
Și , pentru că MAESTRUL a scris și poezii, am ales o fabulă, nu ezita, citește-o!
Nu Momente, maestre, Monumente ar fi trebuit să se numească volumul.
Și , pentru că MAESTRUL a scris și poezii, am ales o fabulă, nu ezita, citește-o!
Boul și vițélul, I.L. Caragiale//
Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.//
Îți place Caragiale? epic sau dramatic?
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.//
Îți place Caragiale? epic sau dramatic?
