Vrei să le iubești?Privește-le de departe. Ion Luca Caragiale
Am ezitat a alege între maxima de mai sus și o alta
A pricepe este mai important decât a ști.
2012 a fost ANUL Caragiale.
Toți anii sunt ai lui.
Pentru că tot ce ne-a lăsat este o vastă cronică umană, mereu dinamică, mereu actuală, cu tot ce se poate gândi și simți: ironie, umor negru, râsul/plâns, politică, viață socială, școală, dascăli, ministere, patriotism de paradă, demnități publice, protecție de fuste, trădare, hoție, matrapaslâcuri, găinării, aranjamente, slăbiciuni, campanii electorale, funcții înalte, amor, jurnalism, caste și privilegii.
Și n-ar trebui să urmeze punct.
Ion Luca Caragiale este nemuritor.
Cum nemuritor este Eminescu.
Vorbeam cu un fost elev, ne-am întâlnit chiar în 15 ianuarie. Nici n-a terminat formula de salut , că l-am și întrebat: Ce este astăzi? Era cât pe ce să se fâstâcească da, doamna, știu, la școală , aduceam toate cărțile lui Eminescu, puneam flori și o candelă aprinsă într-un colț al clasei. Fiecare copil își alegea o poezie și o recita la începutul fiecărei ore. Doamna de chimie se cam plictisea.
Încheiam luna în același fel- omagiu lui Caragiale!
La jumătatea lui ianuarie, Eminescu!
Pentru că tot ce ne-a lăsat este o vastă cronică umană, mereu dinamică, mereu actuală, cu tot ce se poate gândi și simți: ironie, umor negru, râsul/plâns, politică, viață socială, școală, dascăli, ministere, patriotism de paradă, demnități publice, protecție de fuste, trădare, hoție, matrapaslâcuri, găinării, aranjamente, slăbiciuni, campanii electorale, funcții înalte, amor, jurnalism, caste și privilegii.
Și n-ar trebui să urmeze punct.
Ion Luca Caragiale este nemuritor.
Cum nemuritor este Eminescu.
Vorbeam cu un fost elev, ne-am întâlnit chiar în 15 ianuarie. Nici n-a terminat formula de salut , că l-am și întrebat: Ce este astăzi? Era cât pe ce să se fâstâcească da, doamna, știu, la școală , aduceam toate cărțile lui Eminescu, puneam flori și o candelă aprinsă într-un colț al clasei. Fiecare copil își alegea o poezie și o recita la începutul fiecărei ore. Doamna de chimie se cam plictisea.
Încheiam luna în același fel- omagiu lui Caragiale!
La jumătatea lui ianuarie, Eminescu!
La sfârșit, Caragiale! chiar
dacă unii au ales 1 februarie, treaba lor!
Și pentru că este ziua lui, dacă nu ai vreme ori starea potrivită să recitești ceva, uite , am ales Momente- alb/negru, nu te supăra că banda s-a cam tocit, sigur o să-ți placă!
Și pentru că este ziua lui, dacă nu ai vreme ori starea potrivită să recitești ceva, uite , am ales Momente- alb/negru, nu te supăra că banda s-a cam tocit, sigur o să-ți placă!
N-o spun eu, a spus-o George Ranetti, în 1901,
după ce a citit Momente și schițe-
Nu Momente, maestre, Monumente ar fi trebuit să se numească volumul.
Și , pentru că MAESTRUL a scris și poezii, am ales o fabulă, nu ezita, citește-o!
Nu Momente, maestre, Monumente ar fi trebuit să se numească volumul.
Și , pentru că MAESTRUL a scris și poezii, am ales o fabulă, nu ezita, citește-o!
Boul și vițélul, I.L. Caragiale//
Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.//
Îți place Caragiale? epic sau dramatic?
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.//
Îți place Caragiale? epic sau dramatic?
Sunt absolut de acord. E nemuritor,
RăspundețiȘtergereV-ați uitat acum la „Momente„?
ȘtergereChiar că Monumente...
RăspundețiȘtergereCaragiale, ce splendoare de om si acesta...
Uriaș!
ȘtergereCu toate astea, avea și el frici. Se temea de microbi, de foc, se temea de înălțimea munților, , avea grija copiilor și a banilor. Ura prostia și trufia.
Idolul lui era Beethoven!
fabula asta parca este scrisa pentru unii dintre politicienii nostri :)
RăspundețiȘtergereDeși, draga mea Angela, în viață, ca și în fabule, lucrurile ar trebui să evolueze.
ȘtergereSpunea cineva că mâine/poimâine, și câinii vor lătra în orchestră, pe când vițeii, tot la poarta nouă vor aștepta..
Minunat, minunat,
RăspundețiȘtergeredaca stai sa compari un pic ce a scris el cu ce se intampla in Romania si nu numai, ai senzatia ( eu cel putin ) ca citesti ceva scris de Nostradamus doar altfel formulat, fara sa ti se scoale parul maciuca, sau poate ca da ? Vorba maica-mi :" de n-ar fi de plans, ar fi de ras....". Se pare ca nu numai moda se reintoarce periodic, ci si moravurile, din nefericire.
O zi buna,
Carmen
P.S.
Dat fiind faptul ca in ultimii ani nu prea am scris ( egal ce ) in limba romana, nu am avut curaj sa-ti scriu imediat cand am descoperit blog-ul tau. Pana cand intr-o zi mi-a trecut prin cap ca orice as scrie si oricate virgule as uita, nu astepti comentariile cititorilor ca sa controlezi greselile gramaticale.
In afara de asta, de cand sunt in Germania urasc ca cineva sa mi se andreseze cu " doamna Carmen " - ori sunt Carmen, ori sunt "doamna...." . Sper sa nu te superi.
Dragă Carmen,
RăspundețiȘtergereAștept, de fiecare dată, cu mare bucurie și cu un fel de curiozitate copilărească vorbele tale.O spun cu mâna pe suflet.
Mi-am făcut blog într-un moment foarte dificil, pentru care, teoretic, mă pregătisem minuțios, credeam că, gata! chiar o să țină. N-a fost așa.
M-am consfătuit cu fiul cel mic, venit acasă de Crăciun, am făcut blogul, și , de atunci, încerc zilnic, ca un fel de pact cu mine însămi să scriu p ..ceva, o poveste, despre ideea care crește în mintea mea. Apoi, aștept să discut cu cineva tocmai asta. Sao orice frumos.
Caragiale? Cât mă bucur că îl simțim ! A trebuit să vorbesc cândva despre el, când nu-l pricepusem.. am pierdut atunci o „clasă de tren„, câteva puncte într-o medie. Când am ajuns la facultate, iar apoi, la catedră, l-am descoperit. Și de atunci râd și plâng cu el.
Sărut-o din parte-mi pe Mama ta! cu tot dragul!
p.s.
folosesc pluralul pronumelui de politețe acolo unde mi se cere.
Mă simt excelent , când niște doamne și domnișoare îmi spun simplu Gina.
Mor de râs că Ștef, nu știu câți ani are, adresându-mi- se spune „sărut mâna”! este alegerea ei.
Într-o zi, o să-ți povestesc cât de dragă îmi este o întâmplare, când nepotul cel mare mi-a spus în mijlocul unei „adunări zgomotoase„ buni, ești o nătărao”!
Să fii iubită!
Draga Gina,
RăspundețiȘtergereo poveste despre sinceritatea copiilor : un pusti de vreo 3 ani in carucior, roade la o bucata de covrig. Un batran il vede si intreaba : " e bun covrigul, baietel ?" Din carucior i se raspunde : "tine-ti gura, batrane !!!" - ce sa mai spui ?! Pe copil l-a deranjat intrebarea, iar pe biata mama raspunsul.........
P.S.
Si nici macar nu-l cheama Goe.....
Carmen
Dragă Carmen,
ȘtergerePe când eram elevă de liceu, în cartea de franceză, se inserau niște texte extraordinare din literatura universală. Rețin„ La husse partagee( nu reușesc să scriu accentul), la couverture partie.
mulți părinți ar trebui să citească de o mie de ori textul, ca să-i priceapă mesajul o singură dată.
Și bine.
p.s. observațiile de bun-simț pe care le fac astăzi o bunică,un bunic deranjează. Sunt, temporal este adevărat) ..de pe vremea bunicii. ( hi! hi!)