În România,

 lingușirea și hoția sunt virtuți.”

„Suntem cum suntem, și așa vom rămâne”.

I.L. Caragiale:

  om de teatru, scriitor, dramaturg, nuvelist, eseist, pamfletar, comentator politic, gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ....

30 ianuarie( 1 februarie) 1852, Haimanale- 9 iunie 1912, Berlin.

UN CLASIC,  MEREU ÎN VIAȚĂ

(Orice din Caragiale se poate cita”)

( „dar nu poți să scoți o virgulă.„)

Mosii (Tabla de materii)
(text integral)

"Turta dulce - panorame - tricoloruri - braga - baloane - soldati -mahalagioaice - lampioane - limonada - fracuri - decoratiuni - decorati
- donite - menajerii - provinciali - fluiere - cersetori - ciubere -cimpoaie - copii - ministri - pungasi de buzunare - hardaie - bone -doici - trasuri - muzici - artifitii - fotografii la minut - comedii - tombole -Moftul roman nr. 8 - oale - steaguri - flasnete - inghetata de vanilie -fleici - stamba - cani - pelin - calusei - scranciob: cele din urma inventie care era si la expozitia americana - pinteni - biciclete - cai - vite -jandarmi - basmale - telegrafisti - nepoate - matusi - tate - neni - unchi
- veri - vaduve - orfani - portretul tarului - «Moartea vanatorului» -icoane - bricege - sapun - lumanari - panglici - prescuri - macelari -grau - cofeturi pentru coliva - betivi - caciuli - cojoace - capestre - boi -haraitori - Prima societate de bazalt si teracota - Stella - sticle - fan -cercuri - doage - buti - plapumi - saltele - perne - flori - scaune -paturi - mese - beteala - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene
- doftorii de bataturi - sapun de pete - madipolon - ace englezesti -mere - portocale - naut - floricele - serbet - racoreala - Marsilieza -lulele - luleaua neamtului - Destepta-te, romane! - sacaz - sifoane -ciucalata - acadele - plesnitori - tunuri - calusari - smochine - papusi -poame - capul vorbitor - Leul de mare - «Vasilache» - copilul cu trei picioare - incercarea puterii - distractia americana - belciuge - fonografe
- razboiul roman pentru tesut - mingi - urcioare - bere - cruci -Dumnezei - fluiere - alune prajite - Bragadir - fisticuri - Luther - beteala
- Opler - calareti - orbeti - birji - schilozi - automobile - zamparagii -guvernamentali - opozanti - Visul Maichii Precistii - Minunile lui sf. Sisoe
- Alexe, omul lui Dumnezeu - borangic - tari - sardele - lamai - branza
- urda - cascaval - slanina - roabe - velinte - altite - bibiluri - fote -perdele - stergare - marame - furci - caldari - pirostrii - lopeti - albii -copai - fedelesuri - porci - matanii - paiate - rogojini - parfumuri -ciorapi - iminei - ghete - cizme - papuci - matasarii - piepteni -dramburi - darace - cobze - pomada - clarinete - maimute - orice obiect 30 de bani - certuri - chefuri - aldamasuri - tambalauri - «Numai 40 de bani ocaua de Dragasani, vechi veritabil!» - «5 bani cafea gingirlie!» - nuci - sare - salam de Sibiu - «Hop si eu cu Tata Lina! adevarata placinta romana si cozonaci moldovinesti!» - prafuri de pureci
- covrigi - roscove - franghii - stafide - curele - sei - hamuri - clopote -carute - cosuri - bomboane - rahat - muzici - gogosi - palarii -testemele - muste - popi - cocoane - mateloti - impiegati - pensionari -suprimati - popor - seniori - dame - MM. LL. (Maiestatile-lor - n.a.) -A.A. L.L. (Altetele-lor - n.a.) - targoveti - targovete - tarani - tarance -intelectuali - artisti - poeti - prozatori - critici - burgheji - tramcare -tramvaiuri - capele parlite - jupe calcate - bataturi strivite - copii pierduti
- parinti beti - mame prapadite - guri cascate - praf - noroi - murdarie -infectie - lume, lume, lume - vreme frumoasa - dever slab - Criza teribila, monser!"

Simt enorm si vaz monstruos

motto:
Un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi.. I.L.Caragiale(30 ianuarie 1852, Haimanale-9 iunie 1912, Berlin)
O scrisoare pierduta

Se intampla- nu de putine ori- sa auzi retorica intrebare: ce ar zice nenea Iancu..ori  sa-ti treaca pe la ureche sintagma-Caragiale, contemporanul nostru...
Asta, pentru ca, orice om, care a trecut prin scoala, ( fiecare in felul lui)a citit o schita, o piesa, o nuvela, poate chiar o  fabula sau un articol de ziar, purtand semnatura inegalabilului scriitor, ale carui texte se  reflecta in fel si fel de oglinzi, unele slefuite in limpezimi de cristal, altele tocite de stereotipii scolaresti.
In ce ma priveste, traiesc, cu fiecare lectura- reluata sau  nou-nouta- o mare  emotie, emotia  de a ma afla in fata unei vaste cronici  umane, in alb si negru,  cu tot ce o poate defini:viata sociala, demnitati publice, aranjamente de tot felul, ironie, umor, politica,  scoala, dascali, familie,  ministere,  tradare,  matrapaslacuri,  campanii electorale, amor, functii marunte sau sus-puse, protectie de fuste, nepotism, slabiciuni- toate invaluite in acel inconfundabil rasu-plans, firma Caragiale. //

 Temelia

de Ion Luca Caragiale

                        Atâta muncă fără preget!
                        Încet-încet, de-atâţia ani,
                        De jos, din temelia stâncii,
                            cazmaua smulge bolovani,
                        Şi macaraua suie-n muche,
                            şi dalta-n feluri îi ciopleşte,
                        La rând ciocanul îi aşază,
                            frumos mistria-i rostuieşte;
                        Şi - lucru vrednic de mirare
                            din răsărit până-n apus! -
                        Un grandios castel, d-asupra,
                            spre nori se-nalţă şi tot creşte:
                        Pe cât jos se scobeşte stânca,
                            pe-atât se-mpodobeşte sus...
                        ...Mai trebuie frontonul splendid,
                            alegoria triumfală,
                        Şi-i opera desăvârşită -
                            e gat-a unui secol fală!...
                        Un ultim bloc enorm, acuma,
                            trosnind, e smuls din grop-adâncă
                        Şi ridicat din greu pe scripet...
                        Dar blocul ultim nu-i sus încă,
                        Şi, din afund, din măruntaie,
                            răcneşte stânca: "Nu mai pot"
                        "Proptele iute! Merg de râpă!
                            mă surp cu fala-vă cu tot!"
                        Morala
                        Ades, visând prea vesel,
                            ai deşteptare tristă...
                        "Să nu te rezemi, Doamne,
                            decât pe ce rezista.//
Daca ai vreme, citeste si

Reportaj parlamentar de Ion Luca Caragiale

Ieri s-a făcut în Cameră a doua citire a declarației pentru modificarea art. 7 din Constituție. În urma îndelungatelor desbateri ce au avut loc cu ocazia întâiei citiri și în urma votului dat după închiderea acelor desbateri, toată lumea se așteaptă, cu drept cuvânt, că minoritatea are să crează, că e de demnitatea ei să nu mai ia cuvântul pentru o cauză odată pierdută, nefiind mai ales nici o probabilitate că dispozițiile majorității s-ar fi fost schimbat întru ceva. Desbaterile, ce au avut loc la prima citire, sunt încă vii în memoria tutulor; materia discuțiunii a fost, precum știm, sleită de oratorii cari au luat cuvântul și pentru și contra opiniei majorității, așa că orice s-ar fi zis la a doua citire, n-ar fi fost decât numai repețirea ziselor dela cea d-întâi, desbaterile de acum nu ar fi fost decât un fel de a doua ediție, revăzută numai în privința stilului poate, a desbaterilor trecute, fiind rezultatul votării asigurat firește pentru opinia majorității. Cu toate acestea, minoritatea din Cameră a stăruit a se deschide din nou desbaterea asupra declarației constituționale de revizuire. Erau înscriși pentru a lua cuvântul mai mulți dd. deputați, în număr cam de peste douăzeci, prin urmare desbaterea d-a capul asupra declarației promitea a fi, deși absolut lipsită de interes, însă foarte curioasă, mai cu seamă că lista oratorilor înscriși era în cea mai mare parte acoperită de numele onorabililor dd. Furculescu, Misail, Cernătescu, Isvoranu, Burileanu, Mărgăritescu e tutti quanti. Cel d-întâi care a luat cuvântul a fost d. Misail. D-sa avea intenția să facă o disertație academică în regulă, să dovedească, precum expusese în exordul cuvântării d-sale, că România a fost înainte mergătoarea civilizației omenirii; astfel d-sa a început cu descălicătoarea și așezarea românilor în țările acestea, a vorbit despre românism în veacul al 12, în al 13, în al 14... La fiecare veac sala Camerii golindu-se treptat, d. Misail a intrat în al 14-lea numai cu biuroul Adunării și cu câțiva motiviști intransigenți și cu puțini din majoritate, cari își povesteau încet istorii hazlii, își împărtășeau impresiile luate dela Alcazarul-Ionescu, și alte lucruri foarte străine de plimbarea prin veacuri a oratorului; așa că și biuroul și cei de pe bănci pot să[-și] aducă aminte a fi străbătut cu d. Misail veacurile ca prin vis. De unde a început oratorul știau toți, unde s-a oprit nimini nu știe.
În vremea cât a ținut importanta disertație a d-lui Misail, majoritatea, retrasă în bufet și în salele de fumat, a luat hotărârea ca, îndată după întoarcerea oratorului din preumblarea d-sale ŕ travers les sičcles passés, să ceară închiderea discuției. Așa s-a și făcut, și, punându-se la vot această propunere, s-a admis închiderea discuției, rezultatul votului fiind aproape același ca și l.//

Vrei să cunoști lucrurile?

Privește-le de aproape.
Vrei să  le iubești?Privește-le   de departe. Ion Luca Caragiale
Am ezitat  a alege  între maxima de mai sus  și o alta
A pricepe  este mai important  decât a ști.

2012  a fost ANUL  Caragiale.

  Toți anii sunt ai lui.
 Pentru că tot ce  ne-a lăsat  este o   vastă cronică  umană, mereu dinamică, mereu actuală,  cu tot  ce se poate  gândi și simți:  ironie, umor   negru, râsul/plâns,  politică,  viață socială,  școală, dascăli,  ministere,  patriotism de paradă, demnități publice, protecție  de fuste,  trădare,  hoție, matrapaslâcuri, găinării,  aranjamente,  slăbiciuni, campanii electorale, funcții înalte, amor, jurnalism, caste și privilegii.
  Și n-ar trebui să urmeze punct.
 Ion Luca Caragiale  este  nemuritor.
 Cum nemuritor este Eminescu.
Vorbeam cu un fost elev, ne-am întâlnit chiar  în 15 ianuarie. Nici n-a  terminat formula de salut , că l-am și întrebat: Ce  este astăzi? Era cât pe ce să se fâstâcească da, doamna, știu, la școală , aduceam toate cărțile  lui Eminescu, puneam flori și o candelă aprinsă  într-un colț al clasei. Fiecare  copil  își alegea o poezie și o recita la începutul fiecărei ore. Doamna de chimie  se cam plictisea.
Încheiam luna   în același  fel- omagiu lui  Caragiale!
La jumătatea lui ianuarie,  Eminescu!

La sfârșit,  Caragiale! chiar dacă unii  au ales 1 februarie, treaba lor!
Și pentru că este  ziua lui,  dacă nu ai vreme  ori starea potrivită să recitești ceva, uite , am ales Momente- alb/negru, nu te supăra că banda s-a cam tocit,  sigur o să-ți placă!

N-o spun eu, a spus-o George Ranetti, în 1901,  după ce a citit Momente și schițe- 
Nu Momente, maestre, Monumente  ar fi trebuit să se numească  volumul.
Și , pentru că MAESTRUL a scris și poezii, am ales o fabulă,  nu  ezita, citește-o!

Boul și vițélul, I.L. Caragiale//

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.//

Îți place  Caragiale? epic sau dramatic?