Dincolo de fereastră, holteiul octombrie se alintă rebel, în ștrengăria-i copilărească. Cu degete lungi de pianist îndrăgostit , plouă din plete șuvoi copt de chihlimbar crocant, stropit discret cu zahăr ars.
În mers de trubadur , risipește printre crengi fire lungi de roșu fistichiu, atinge tandru codițele frunzelor scăldate în lacrimi reci de brumă. Se face nevăzut. . . Trezită cu noaptea în cap, de sub pleoape grele de reverii, strada alunecă printre oameni și vise.
Șterge în fugă năsucuri de copii guralivi, bălăngănind ghiozdane doldora de povești cu bastonașe, alune și urși.
Șterge în fugă năsucuri de copii guralivi, bălăngănind ghiozdane doldora de povești cu bastonașe, alune și urși.
Faruri grăbite, fete cochete, blugi și berete.
Indiferent, un câine și-a lungit de tot cerceii din urechile verzi..
Zadarnic așteaptă covrigi.
Clipește bleg.
Îi este egal, dacă lumea se duce sau vine.
Dimineața, aromată ca o ceașcă de cafea bună, rămasă pe masa din balcon, râde în crâmpeie de cer albastru. Printre nori, se arată o frunte de soare cu dinți.
Sprijinit în cot străveziu, și-a pus cozoroc dublu.
Mi-e dragă clipa!
Aș fi vrut să fiu cu tine!
Obs. Am însăilat, în mare grabă, duzina împrumutată de la psi
p.s. ce spui?
