doar gând

In dimineața asta aș vrea să fiu vrăjitoare.
O vrăjitoare cuminte.
Sa insăilez, pe un portativ gureș, vorbele porumbeilor adunați la fereastră, în așteptarea micului dejun.
Să presar apoi , peste tot , mireasma verdelui, proaspăt încă, a bănuților mesteacănului, rotindu-și tăcut privirea limpede peste blocurile din jur..
Sunt atât de blânzi in adierea vântului!
Se alintă sub atingerea frivolă a razelor răzlețe!
În dans aiurit de brațe cu degete lungi, frunzele clipocesc, zbenguindu-se copilărește.
De ce ar fi triste?
Sau , cine stie?
Din conurile bradului aș face un șirag.
De mărgele.
Pentru toate drumurile. Care vin.
Sau care pleacă.
.. nu sunt vrăjitoare.
Sunt .
Ce suntem?