In dimineața asta aș vrea să fiu vrăjitoare.
O vrăjitoare cuminte.
Sa insăilez, pe un portativ gureș, vorbele porumbeilor adunați la fereastră, în așteptarea micului dejun.
Să presar apoi , peste tot , mireasma verdelui, proaspăt încă, a bănuților mesteacănului, rotindu-și tăcut privirea limpede peste blocurile din jur..
Sunt atât de blânzi in adierea vântului!
Se alintă sub atingerea frivolă a razelor răzlețe!
În dans aiurit de brațe cu degete lungi, frunzele clipocesc, zbenguindu-se copilărește.
De ce ar fi triste?
Sau , cine stie?
Din conurile bradului aș face un șirag.
De mărgele.
Pentru toate drumurile. Care vin.
Sau care pleacă.
.. nu sunt vrăjitoare.
Sunt .
Ce suntem?
una dintre "intrebarile ALEA" SIMPLE:)
RăspundețiȘtergere"cine suntem, de unde venim, spre ce mergem"...
atitea raspunsuri ca pot zice gindindu-ma ;)
habar n-am
dar... nu zic:)
Suntem ceea ce se află în interiorul nostru, de fiecare dată...
RăspundețiȘtergereDe regula raspunsurile se afla in fata noastra... Am invatat asta in timp
RăspundețiȘtergereCELLA,
RăspundețiȘtergerePoate tocmai pentru că lucrurile simple sunt cele mai complicate.
Cris,
RăspundețiȘtergereȘi, de fiecare dată, suntem altfel..
Iulia,
RăspundețiȘtergereSă existe oare o regulă valabilă pentru aflarea a ceea ce se află în fața noastră?
Sau intuim doar?
Ba chiar esti o mica vrajitoare... a cuvintelor... si inca una foarte buna :)
RăspundețiȘtergere[...] Sunt o cireaşă,
RăspundețiȘtergerepururi mireasă
mă cert cu o caisă.
................
Sunt doar pământ.
Dar cine sunt?
Azi mă ascund.
Asta scriam ieri, pe blogul meu. E un răspuns la întrebarea ta. :)
Suntem ceea ce gandim... spunea un mare filozof.
RăspundețiȘtergereSuntem ce simtim... eu una, sunt o femeie copilaroasa, dar nu pisicoasa.
Suntem ceea ce traim, veselie sau tristete!
Ganduri alese si imbratisari cu pofta de viata!
Sunt de acord cu Cati! Esti o vrajitoare a cuvintelor! Nu-mi iese din minte frumoasa comparatie dintre santal si mana placut inmanusata...catifeaua aromei in cateva cuvinte bine alese!
RăspundețiȘtergereDar si Cristian are dreptate, suntem ceea ce se afla in interiorul nostru. Te simti vrajitoare (buna)? Inseamna ca esti! :)
Cati,
RăspundețiȘtergereMă alinți!!
Mulțu!!!
Adele,
RăspundețiȘtergereDa, jumătate joc, jumătate filozofie tristă.Cred că este o definiție care acoperă mult din ceea ce suntem.
O seară bună!!
DoarEu,
RăspundețiȘtergereRecunosc,noi , femeile avem multe în comun cu felinele. Când suntem alintate.
p.s fără gheruțe.
Mirela,
RăspundețiȘtergereAș vrea să fiu, din când în când, vrăjitoare. Cu puteri miraculoase.
Aș face lumea mai bună. Și zilele mai limpezi!
Suntem proiecţia propriilor noastre fantasme pe fundalul clipelor care nu se opresc.
RăspundețiȘtergeretibi
N-ar fi prea simplu, Tibi?
RăspundețiȘtergereCum rămâne cu realitatea în mijlocul căreia existăm?
Întreb și eu..
Azi am fost...3 in 1;)...dimineata doamna,la amiaza mama,iar dupa-amiaza tarancuta...si toate am fost eu.
RăspundețiȘtergereAvem realităţi paralele.
RăspundețiȘtergereNu reuşim să coagulăm un proiect comun.
"Caruselul" e static; impresia de mişcare cu toate senzaţiile sale, este falsă; de fapt, stagnăm.
Amgi,
RăspundețiȘtergereAdor ” formația ” asta, cu accent la mijloc!!
Anonim,
RăspundețiȘtergereAsta cred și eu-un carusel care scârțâie din toate încheieturile..