când vechile credinţe, cu sau fără părerea noastră de rău, se dărăpănează, poate c-ar trebui să păstrăm un loc de cinste şi un adăpost respectat artei, cea din urmă dintre religiile omenirii.“ NICOLAE GRIGORESCU, 15 mai 1838/21 iulie 1907.
Locul nașterii sale, Pitaru, se află la o aruncătură de băț de satul bunicilor mei materni, Ziduri, foarte aproape de Potlogi, unde Domnul Constantin Brâncoveanu și-a construit un frumos palat.
În zilele de luni, se făcea târg, nu știu dacă s-a păstrat .Veneau țărani de prin toate satele vecine.
Acolo și-a câștigat viitorul mare artist primii bănuți, vânzând iconițe zugrăvite de mâna lui.
.
Când eram școlăriță, în manualul de citire era un text , un fragment autobiografic..alte vremuri, alte texte.Cât de repede uităm..
Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se sau blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuța de ea și a-nvățat singură să citească și să scrie ca să ne poată-nvăța și pe noi puțină carte. Că ce școli erau pe vremea aia?… De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate.
Într-o duminică, unul dintre frații mamei m-a dus cu bicicleta la Pitaru.
Amintirile mele s-au risipit, a rămas doar nostalgia aninată de imagini dragi- câmpul, drumul, râușorul Răstoaca, satul, Numele Artistului..
Află mai multe aici.
