Se afișează postările cu eticheta sarică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sarică. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 mai 2012

n-aș putea

atinge fericirea decât dacă aș reuși să ridic lumea, ca s-o fac să intre în adevăr, pur, imuabil. Franz Kafka

  Plouă greoi. Dezlânat  ca o sarică murdară. 
Apăsător. Ca grijile negre. 
Iubesc ploile zburdalnice, iuți, calde, cu miros de mere dulci,   ascunse printre frunze.
N-ai zice că seamănă cu Lacul eminescian? 
M-am gândit să-ți dăruiesc câteva  imagini furate din  țara lui Kafka. Îi făcusem și lui o poză, era o statuie ciudată, el , cocoțat pe gâtul unui veston uriaș, am pierdut-o, așa  mi se  întâmplă , când vreau să și văd, să și aud,  să mă țin de grup, să mai fac și poze.
Scuză-mi, te rog, nepriceperea,  și primește   gestul meu simplu.

Nu ți se pare că toate  clădirile   ar fi făcute din turtă dulce?
                               Un dar! de suflet!