Goethe
Unii vin pe lume, având tați savanți, artiști, generali, securiști,preoți, învățători.
.Învățați sau neștiutori.
Bogați sau săraci.
Buni sau altfel.
Tatăl meu era tata!
Al treilea dintre cei șapte frați.
Blond, spătos, nici înalt, nici scund, cu ochi albaștri- o moștenise pe mama lui, maica Fănica. Cu umor, dar și foarte exigent, chiar aspru, dacă ar fi să mă gândesc la o nescrisă listă de îndatoriri care-mi reveneau.
S-a născut în 3 mai 1919. Adică, în urmă cu o sută de ani, din care, pe pământ , și-a trăit doar șaizeci și unu.
A mers la școală când, încă, nu împlinise șase ani, în locul surorii mai mari, tușa Lia, care nu prea se omora cu învățătura.
Din ce-mi spuneau bunicii și unchii ,era cel mai înteligent dintre toți frații.
Din ce-mi spuneau bunicii și unchii ,era cel mai înteligent dintre toți frații.
Chiar și el mai povestea așa, seara, când , dacă nu-mi terminasem lecțiile, mă mai ajuta.
Sau când înainte de culcare , ne cânta la muzicuță. Se deprinsese, mai întâi, cu balalaica.
Îmi plăcea să-l ascult cântând. Și mama cânta. Și eu. Fratele meu nu prea se încumeta, știa el de ce.
De la tata, am învățat, în clasa a IV-a, să calculez toate volumele și ariile diverselor corpuri și figuri geometrice . Exercițiile le făceam pe bucățile mari de lemne din curte.
Și poezioare rusești m-a învățat- le știa din prizonierat.
Erau grei anii când deschideam eu ochii spre lume- tata i-a înfruntat, cum s-a priceput, cu urcușuri și multe coborâșuri, dar cu un fel de tărie, de care mi-am dat seama abia după ce l-am pierdut.
La cinci ani, după moartea mamei.
Eram în clasa a II-a, când învățătoarea mea, doamna Ana Tănăsescu, despre care tata zicea că are limba spartă de rea ce este- îl învățase și pe el carte- m-a trimis acasă, cu cerere de semnat pentru intrarea părinților, cu pământ și animale în întovărășire. Mi-a spus că dacă tata nu semnează, să rămân acasă.
Tata a citit-o, a oftat- renunțase cu doar un an în urmă la buletinul de București, pentru pământ - și a semnat.
Eu m-am dus la școală fericită.
Ce să fi priceput din ce avea să urmeze?
Astăzi este mare sărbătoare!
Mă gândesc cu dor la părinții mei, la casa noastră, nici bogată, nici săracă, la toate câte au fost....
