tăcerea

este strigătul cel mai puternic. Schopenhauer.

Îmi place să scriu. Cu toate astea, de vreo lună și mai bine, nu reușesc să duc la capăt un proiect.
Ador mersul pe jos, vreau să văd copacii, oamenii, cerul. De când cu zăpada asta, m-am cam lenevit.
Nu-mi place deloc politica, totuși, mă revolt, întreb, ascult, caut explicații pentru tot ce fac  cei care sunt plătiți pentru asta.
Într-un sat-Horea- au ajuns ajutoare pentru sinistrați- o bătrână a primit o pungă de mălai , un kg de zahăr, o conservă-alții au primit cu sacii..

Ne-a acoperit zăpada, parcă nu se mai termină..undeva, în adâncuri, iarba așteaptă să țâșnească.
 Cineva mi-a trimis niște imagini din Valea Nerei, le știai? Adevărat colț de rai!( citește aici)
Sunt sau nu sunt paradoxuri?
Mințile unora  au găsit  multe altele..

Ceea ce este important nu se vede cu ochii. Se vede doar cu inima.

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le are.

Tehnica ne apropie de cei mai îndepărtați și ne îndepărtează de cei mai apropiați. 

Cea mai bună improvizație este cea care a fost cel mai bine pregătită.

Dacă vrei  să fii ajutat , cere-o  cuiva care este ocupat, cel care nu face  nimic îți va spune că este ocupat.

Este și  o mică parabolă- într-o grămadă sunt   două milioane de  fire de nisip. Dacă îndepărtăm un fir, rămâne tot o grămadă ? Dacă luăm fir cu fir și mutăm alături, până la ultimul, când rămâne doar un singur fir de nisip, mai este o grămadă?//
tu ce  zici?