„la gazza ladra„

Parcă nu te-aș crede, dacă mi-ai spune  că n-o cunoști..ai văzut-o, sigur ! Și dacă n-ai dat ochii cu ea  prin livadă , că prin oraș vine rar, amintește-ți-o  din Rapsodia lui Topârceanu.
Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia  terenul, nu prea s-a  sfiit că  o urmăresc.

 Vreme de  mai multe zile, a tot cărat, ea știe ce. Au ajutat-o și niște rubedenii, când  au aflat pesemne  că  a obosit de atâta alergătură...
Și-a făcut cuib în cel mai bătrân ulm  din  spatele curții. Sus de tot.

Într-o zi, o vecină, deloc veselă, m-a anunțat că pestrița  noastră chiriașă i-a șterpelit câțiva pui de curcă. Drept urmare, trebuie s-o alung.
Chestiunea era cum?
M-am gândit eu ce m-am gândit, mi-am zis  că n-o fi prea mare păcatul , mai ales că  făcusem o legătură între  oclurile ei  pe la masa  de sub vișini și dispariția unei  lingurițe,  m-am înarmat cu un băț rezistent, m- am urcat în ulm și  am început demolarea.

 N-a fost ușor deloc.
 Prea bine nu mi-a părut, dar vecina , tot vecină rămâne,  mai trage cu ochiul în curte când nu este nimeni acasă,  mai vine cu vești din sat..//

De câteva zile, vișinii au dat în  pârgă!
 O minunăție, nu alta!

Parșiva, că  așa-i îi zice vecina,  și-a făcut apariția.
A stat ea ce a stat pe gard, și unde  n-o văd că se duce glonț  la furat!

Era să uit, anul trecut, într-o duminică dimineață, ea cu tot neamul ei au dat gata toate vișinele.

 N-a mai rămas una.

De ieri, vișinii au paznici.

 Pestrița  a dat bir cu fugiții, nici măcar o poză n-am reușit să-i fac.//
 O povestioară despre  legendara lene a  lui Rossini, care a a făcut-o celebră pe  coțofană.
Într-o zi,  un impresar l-a găsit pe Maestru scriind în pat. Fără să-i arunce o privire, Rossini îl rugă să ridice o pagina căzută pe podea. 
  Impresarul s-a conformat.
Arătându-i  pagina la care tocmai lucra, Rossini  l-a întrebat: 
-Care crezi că e mai buna?
 Stânjenit, impresarul răspunde:
- Păi... sunt absolut  la fel...
- Mda... - răspunse plictisit Rossini - dar, ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta, decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc...