Parcă nu te-aș crede, dacă mi-ai spune că
n-o cunoști..ai văzut-o, sigur ! Și dacă n-ai dat ochii cu ea prin
livadă , că prin oraș vine rar, amintește-ți-o din Rapsodia lui
Topârceanu.
Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia terenul, nu prea s-a sfiit că o urmăresc.
Vreme de mai multe zile, a tot cărat, ea știe ce.
Au ajutat-o și niște rubedenii, când au aflat pesemne că a obosit de
atâta alergătură...Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia terenul, nu prea s-a sfiit că o urmăresc.
Și-a făcut cuib în cel mai bătrân ulm din spatele curții. Sus de tot.
Chestiunea era cum?
M-am gândit eu ce m-am gândit, mi-am zis că n-o fi prea mare păcatul , mai ales că făcusem o legătură între oclurile ei pe la masa de sub vișini și dispariția unei lingurițe, m-am înarmat cu un băț rezistent, m- am urcat în ulm și am început demolarea.
Prea bine nu mi-a părut, dar vecina , tot vecină rămâne, mai trage cu ochiul în curte când nu este nimeni acasă, mai vine cu vești din sat..//
De câteva zile, vișinii au dat în pârgă!
O minunăție, nu alta!
O minunăție, nu alta!
Parșiva, că așa-i îi zice vecina, și-a făcut apariția.
A stat ea ce a stat pe gard, și unde n-o văd că se duce glonț la furat!
A stat ea ce a stat pe gard, și unde n-o văd că se duce glonț la furat!
Era să uit, anul trecut, într-o duminică dimineață, ea cu tot neamul ei au dat gata toate vișinele.
N-a mai rămas una.O povestioară despre legendara lene a lui Rossini, care a a făcut-o celebră pe coțofană.
Într-o zi, un impresar l-a găsit pe Maestru scriind în pat. Fără să-i arunce o privire, Rossini îl rugă să ridice o pagina căzută pe podea.
Impresarul s-a conformat.
Arătându-i pagina la care tocmai lucra, Rossini l-a întrebat:
-Care crezi că e mai buna?
Stânjenit, impresarul răspunde:
- Păi... sunt absolut la fel...
- Mda... - răspunse plictisit Rossini - dar, ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta, decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc...
Aşa si noi doamna Gina, punem sperietori, grădină în cireşi şi vişini şi atfel ţărcile tot ciugulesc şi în ograda cu păsări, pentru că sunt atât de viclene şi imedita fură câte un puiuţ!
RăspundețiȘtergereFoarte interesantă povestea despre lene! N-am mai auzit-o până acum, de asemenea şi uvertura coţofenei mi-a plăcut mult!
Vă îmbrăţişez cu mult drag. O seară minunată vă doresc, doamna Gina! :)
Coțófana este o aparițíe foarte simpatică, în felul ei- cochetă aș putea zice, dar foarte șmecheră. Sigur mi-a furat mai multe lingurițe, le-am tot căutat..
RăspundețiȘtergereEu n-am vrut s-o alung, pentru că auzeam cum o cheamă puii, dar când ei au crescut și se puteau ”întreține „singuri, mama lor este era un dușman al păsărilor din ograda vecinei..
Rossini a fost un compozitor cu mare priză. ”Melodrama "Coțofana hoață" este foarte frumoasă-o poveste a Ninettei, condamnată la moarte, pentru că ar fi furat argintăria unui bogătaș.
Deznodământul este foarte simpatic- hoața era o coțofană..
Rossini, ca om, era recunoscut pentru proverbiala-i lene..dar și pentru marele lui talent!
A avut un mare succes cu „„la gazza ladra„ .
:) Simpatica postare cu visine si cotofene. Am o prietena si-mi povestea cum, o cotofana i-a furat de pe balcon salamul si i l-a adus ei. Dar si de la ea a furat si a dus in alta parte. Eu am vazut cum s-a repezit intr-o zi pe o pasare, sa o ia cu ea. Nu a reusit ca era din ipsos. :)
RăspundețiȘtergereGabriela,
RăspundețiȘtergereCa în zicala „ cui pe cui se scoate„!
Știi ce cred eu? că această împestrițată este o mare „figură„! imaginează-ți că este prezentă zi de zi la noi în curte, iar eu nu reușesc să-i fac o poză.. cred că are un deosebit simț al apărării!
p.s. îmi place faza cu pasărea de ipsos!
Acum vad ce am scris mai sus. Cotofana furase din balconul unei vecine, niste salam pus la uscat si i "la facut cadou" Ninei. Intre cele doua era un apartament distanta. De la Nina a furat fructe. Intr-o zi stateam amandoua in camera, si povestind, ne uitam la florile ei dn balconasul inchis. E drept ca ferestrele erau deshis. S-a repezit cotofana, pe pasarea aceea ce aducea la culoare cu vrabiile. Ne-am speriat amandoua. Apoi am vazut ca a scapat pasarea din gheare. Si statea pe creaga intr-un copac, din apropiere. E deosebit de curajoasa.
RăspundețiȘtergereGabi,
RăspundețiȘtergereeu cred că oricâte informațíi am avea despre păsări/animale etc.. realitate bate orice documentare.
Când merg la țară, îmi place să le urmăresc ..coțofana este cea mai cea.. nu-ți spun câte „figuri „face până trece la acțiune.
Cred că de la ea au furat unele tipe tupeul și acțiunea prin „învăluire„!