”fără ocupație”?

 Cu gândul la o zi bună

Și la o lecție fără cuvinte.

Din motive doar de ea știute, pestrița doamnă ( își poartă semeață în toate anotimpurile același costum în alb și negru, croit perfect pe talie) si- a abandonat bojdeuca zidită atent între ramuri.

Pentru meditație și relaxare, nu se oprește oriunde.

Alege cea mai firavă rămurea, înghețată săraca de ea...

De acolo,privește lumea in toate actele ei de teatru, cu intrare gratuită.

Ca o mare doamnă ce este!

o fi anunțând oaspeți?

 Din când in când, își face apariția tiptil in vreunul dintre arborii care cresc in fata ferestrei mele.

Poartă același costum elegant, în alb și negru. Cine știe când îl curăță; oricum pare mereu nou.
Sare de pe o creangă pe alta, fără zgomot, chiar cochet, as zice. Îi plac semințele, pe care le culege lovind tacticos cu ciocul ei multifuncțional.
La țară, o surată a ei - nu prea delicată - hoață cu experiență, într- o zi, se străduia să șterpelească o linguriță pe care o uitasem pe masa din fața casei .Nu i- a ieșit figura.
Interesantă ființă!
O știi, da?

„la gazza ladra„

Parcă nu te-aș crede, dacă mi-ai spune  că n-o cunoști..ai văzut-o, sigur ! Și dacă n-ai dat ochii cu ea  prin livadă , că prin oraș vine rar, amintește-ți-o  din Rapsodia lui Topârceanu.
Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia  terenul, nu prea s-a  sfiit că  o urmăresc.

 Vreme de  mai multe zile, a tot cărat, ea știe ce. Au ajutat-o și niște rubedenii, când  au aflat pesemne  că  a obosit de atâta alergătură...
Și-a făcut cuib în cel mai bătrân ulm  din  spatele curții. Sus de tot.

Într-o zi, o vecină, deloc veselă, m-a anunțat că pestrița  noastră chiriașă i-a șterpelit câțiva pui de curcă. Drept urmare, trebuie s-o alung.
Chestiunea era cum?
M-am gândit eu ce m-am gândit, mi-am zis  că n-o fi prea mare păcatul , mai ales că  făcusem o legătură între  oclurile ei  pe la masa  de sub vișini și dispariția unei  lingurițe,  m-am înarmat cu un băț rezistent, m- am urcat în ulm și  am început demolarea.

 N-a fost ușor deloc.
 Prea bine nu mi-a părut, dar vecina , tot vecină rămâne,  mai trage cu ochiul în curte când nu este nimeni acasă,  mai vine cu vești din sat..//

De câteva zile, vișinii au dat în  pârgă!
 O minunăție, nu alta!

Parșiva, că  așa-i îi zice vecina,  și-a făcut apariția.
A stat ea ce a stat pe gard, și unde  n-o văd că se duce glonț  la furat!

Era să uit, anul trecut, într-o duminică dimineață, ea cu tot neamul ei au dat gata toate vișinele.

 N-a mai rămas una.

De ieri, vișinii au paznici.

 Pestrița  a dat bir cu fugiții, nici măcar o poză n-am reușit să-i fac.//
 O povestioară despre  legendara lene a  lui Rossini, care a a făcut-o celebră pe  coțofană.
Într-o zi,  un impresar l-a găsit pe Maestru scriind în pat. Fără să-i arunce o privire, Rossini îl rugă să ridice o pagina căzută pe podea. 
  Impresarul s-a conformat.
Arătându-i  pagina la care tocmai lucra, Rossini  l-a întrebat: 
-Care crezi că e mai buna?
 Stânjenit, impresarul răspunde:
- Păi... sunt absolut  la fel...
- Mda... - răspunse plictisit Rossini - dar, ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta, decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc...

printre gene

Cad în stoluri raze lungi.
Mai generos ca oricând, soarele se lăfăie pe tot cerul.

Cald, mai cald și mai altfel ca de obicei.

Lipsesc doar frunzele.

S-au oprit în  pleoape  de muguri.
Ca și cum primăvara își ține răsuflarea.
  

Martie își încheie frumos  socotelile  cu vremea. 
În gângurit de păsărele.
În inocent freamăt de stare.

în ce culori se poartă primăvara ta?

pe termen scurt

O știi sigur!

Fie chiar  doar din Rapsodiile lui Topârceanu” a adus o veste-n goană /și-a făcut senzație.

O cunoaște   toată lumea- fâșneață,  neserioasă, hoață chiar.

Cu vreo doi- trei ani în urmă, primăvara, i-am descoperit  prezența în curtea căsuței de la țară. Din șirul de ulmi, aliniați lângă gardul dinspre câmp, și l-a ales pe cel mai înalt.

N-are gusturi rele!

Și-a făcut un cuib cât o căciulă.

Nici n-am intrat bine în curte, că a și apărut, cu o falcă în cer și  cu una în pământ,  vecina, pe care o știam din vedere.

Ce, mai! Supărată foc!

Chiriașa mea îi fură ouăle de prin cuibare,  ba chiar i-a  șterpelit câțiva pui de curcă,mai tofologi.

Am calmat-o pe războinică și i-am promis că , sigur, o să găsesc o soluție..

 Cuibul părea gol, proprietara lui plecase , probabil, după provizii. Am luat o scară și, înarmată cu un băț, am început atacul.

Casă în toată regula!
Grea treabă!

 L-am împuns din toate părțile. Ce n-am găsit în  el-sârmulițe,  cuie, rădăcini  de plante, lut, fire de sfoară.

Pricepută  ființa asta!

În sfârșit, cu oarecare tristețe că n-am făcut o faptă prea bună,am mulțumit-o pe guraliva de vecină, care promite să mai tragă cu ochiul prin gospodărie în cursul săptămânilor de iarnă, când nu trece nimeni pe acolo.

Vorbă să fie! Au dat iama hoții de două ori…căutători de metale.Vecina își păzea cuibarele.

Vărgata a reapărut..

Prevăzătoare, și-a construit altă casă, tot într-un ulm..și mie îmi plac ulmii.

Altă muncă, mai multe zile. Era în vacanță. Am tot urmărit-o.

Într-o dimineață, ca prin nu știu ce minune- să fi lipsit eu cam juma de oră- a dispărut o linguriță de pe masa de sub vișini. Știam că am lăsat-o acolo.

Tot vecina  m-a luminat- coțofana fură orice, aveți grijă,  nu lăsați ceva de preț, ceva metalic, pe aici, pe afară, că imediat îl înhață parșiva asta.

Într-o zi, am zărit-o pe doamna pestriță, n-o să-ți vină să crezi, e treaba ta, eu doar spun ce am văzut- dând ocol ceșcuței  mele de cafea, aflată pe masa de sub vișini.

Nu m-am supărat deloc.Voiam să-i fac o poză, dar și-a luat zborul într-o clipă.

 Săptămâna trecută au fost niște zile  cum rar se poate întâmplă în noiembrie.Vara, nu alta!
Doar că toți pomii sunt  lipsiți de podoabă...

Ulmii își arată vrând- nevrând goliciunea.

Cuibul  se vede din orice parte a curții.N-o să-ți vină să crezi, i-a făcut și acoperiș !Cum l-o fi încropit, ea știe.

Am tot așteptat-o. 

N-a venit.  La plecare, se auzea  doar cârâitul  puilor, așteptând  mâncare.