urări

Dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal, urăm cuiva apropiat/drag/cunoscut ceva :

La mulți ani!
Sănătate, că-i mai bună decât toate!
Somn ușor!
Mult noroc!
Succes!
Zi bună!
Noapte bună!
Adunăm în cuvinte gândurile noastre frumoase, sperând să ni se întoarcă. Sau, pur și simplu, facem urări, pentru că asta simțim.
A apărut, nu se știe când, un fel de urare:
serviciu ușor! ”„rostită, în general, fără u.
Stau și mă întreb ce gândire o fi dincolo de vorbe..adică cel care merge la slujbă, că o fi la stat, că o fi la particular, că o fi sezonieră sau cine știe cum.. să nu aibă nimic de făcut?
Să nu-l deranjeze nimeni cu nimic?
Să-i treacă orele printre degete?
Și să se trezească doar în ziua de leafă?
Îmi amintesc vorba unei doamne, semnam aceeași condică, zicea ea , așa, când o întreba cineva de ce întârzie la ore:”la cât sunt plătită, e prea mult că am grijă de ei( de elevi) să stea în clasă și să nu bată țurca pe maidan..”

p.s. în urmă cu niște ani, nu chiar foarte mulți , umbla o altă vorbă: ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim..
Să mai zică cineva că nu ținem unii la alții!🙂

altă pălărie

Dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal, urăm  cuiva apropiat/drag/cunoscut..ceva :La mulți ani! Sănătate, că-i mai bună decât toate! Somn ușor! Mult noroc! Succes! Zi bună! Noapte bună! 

Adunăm în cuvinte  gândurile noastre frumoase, sperând să ni se întoarcă. Sau, pur și simplu,  facem urări, pentru că asta simțim.

Ziarele și televiziunile, nu doar cele  britanice, se întrec în  a transmite urări fierbinți prințului William , fiul Dianei și al lui Charles de Wales, care se va căsători cu Kate Middleton.

Britanicii vor alt mit, o altă prințesă a inimilor, o altă nuntă  de basm, chiar dacă și prin palat  se simte , cumva, aripa crizei.

Nici kenyenii nu se lasă mai prejos. Ar vrea ca nunta să se facă la ei.

Se gândesc că, dacă, mâna fericitei domnișoare  a fost cerută  în patria lor, le-ar prinde bine o reclamă pentru încurajarea turismului.//

La noi, a apărut, nu se știe când, un fel de urare- serviciu ușor! rostită, în general, fără  u.

Stau și mă întreb ce gândire o fi dincolo de vorbe..adică cel care merge la slujbă, că o fi la stat, că o fi la particular, că o fi sezonieră sau   cine știe cum.. să nu aibă nimic de făcut?
Să nu-l deranjeze nimeni cu nimic?
Să-i treacă ziua printre degete? 
Și să se trezească doar în ziua de leafă?

O fi vreo  legătură între urare și ciuntirea salariilor?

Nu, n-aș crede, era deja măricică, de urare vorbesc, când au început tăierile ..chiar îmi amintesc vorba unei doamne, semnam aceeași condică, zicea ea , așa, când o întreba cineva de ce întârzie la ore- la cât  sunt plătită, e prea mult că am grijă de ei( de  elevi) să stea în clasă și să nu bată țurca pe maidan..

p.s. în urmă cu niște ani, nu chiar foarte mulți , umbla o altă  vorbă- ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim..
să mai zică cineva că nu ținem unii la alții!.