Este unul dintre miile de posesori ai 'cercelului' verde. Nimeni nu-si aminteste cand s-a aciuat in preajma. Cat este ziua de mare, alearga. Probabil dupa hrana. Sau face miscare. Pur si simplu. La inceput era urat. Urat rau. Ii lipseau bucati mari din haina incolora. Jumulita. Cu timpul, i-au cazut latele slinoase, s-a mai dichisit, treaba lui , cum si in ce conditii. S-a ingrasat. Nu prea mult. Cat sa nu fie dizgratios. Are blana deasa .
Lucioasa.Pacat ca e, mai mereu , uda. Posesorii de autorisme- unii- il considera demn de incredere. Fiecare ii aduce , cand isi aminteste, cate ceva. De cand cu iarna asta grea, nu mai poate dormi afara. Si-a ales scara noastra de bloc. Poate , pentru ca este la mijloc. Sau pentru ca a simtit simpatie. Nu toti oamenii gandesc si nici nu simt la fel. Nici nu este de asteptat asa ceva. Totusi, o doamna, care, de cand ma stiu, tot pensionara este, il uraste de moarte. Are mania curateniei. Ce sa mai lungesc vorba, se teme de microbi, era sa zic de moarte. Imi aminteste de o alta obsedata, despre care gurile rele, intr-o vreme, spuneau ca , inaintea oricarei vizite, da ordin sa se spele cu spirt toate dalele pe care trecea. Se dezinfectau, de nu se vedeau. Astalalta sterge clantele usilor, cu te miri ce, in paranteza fie spus, toti proprietarii sunt oameni la locul lor, civilizati, igienizati. Pune un pietroi in usa de la intrare- avem interfon, nu-i pasa ca se poate strica, pentru ca, la instalare, n-am avut incotro, a trebuit sa-i achit partea care-i revenea- propunerea imi apartinuse ideea - si asteapta, zilnic, sa iasa herghelia de virusi. Pe Icsuletz, ca asa il alint eu pe catel, nu-l poate suferi. Putin spus. Il uraste, de i se fac ochii cat cepele , cand il vede. Cum il prinde, cum il ia la goana. Cred ca-l bate. N-am vazut, dar o cred in stare. Aseara, veneam din oras. Frig, ningea..Catelul dardaia in fata usii de la intrare. L-am chemat. Ma privea cu ochi de copil care asteapta iertarea. Ii simteam lacrimile din suflet. Am tinut piciorul in usa, minute in sir, pana l-am convins sa intre. Simteam cum creste adrenalina ' detectivei' in spatele perdelei. Icsuletz n-a vrut cu niciun pret sa urce. Voiam sa-l las la usa mea. Pe presulet. A ramas pe mozaicul rece din hol, pregatit sa fuga, daca va fi obligat. I se blegisera de tot urechile invinetite de ger.
mare ingrijorare si in sufletul meu... catelusa blocului avea burtica cam mare saptamana trecuta. zilnic era in fata usii bucuroasa... azi am cautat-o. vreau s-o ajut. dar, sigur s-a ascuns intr-un loc calduros sa poata aduce pe lume alti catelusi care probabil, daca vor supravietui, se vor aciuia pe la alte scari de bloc...
RăspundețiȘtergereEla, te inteleg. Este complicat totul.
RăspundețiȘtergereCiteam zilele trecute opinia cuiva, care propunea ca femelele maidaneze sa fie sterilizate. Pentru a nu se mai inmulti. Pentru ca strazile sunt pline. Acum este frig, dar in serile mai blande, daca sunt in haita, ataca.
Nu stiu ce fac asociatiile care au drept obiectiv protejarea animalelor.//
O zi buna!
O ştii pe aceea celebră - Din bucata mea de pâine am hrînit un om şi-un câine. Câinele mă recunoaşte, omul nu mă mai cunoaşte... E valabilă în orice moment...
RăspundețiȘtergereiarta-ma ca "te-am recomandat"... sunt "vinovata", recunosc, dar... cred ca nimic nu e intamplator. te sarut!
RăspundețiȘtergereCris, adevar grait-ai!
RăspundețiȘtergerePe ciune nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Cainele , saracul, este o biata fiinta. Cu suflet .Mai mare decat al omului. Asa simt!
O zi buna!
Ela, ce sa zic?
RăspundețiȘtergere'Om trai si vom vedea!
O zi frumoasa!
Tudor,baiatul meu mai mare,anul trecut,inainte de sarbatorile de iarna a adus acasa un catelus care incerca sa traiasca si el in jurul liceului unde invata.Catelusa i-a picat cu tronc,a cerut o cutie de la magazinul din apropiere,si a adus-o acasa...cadou.
RăspundețiȘtergereToti cainii cam asa i-am adunat,apoi le-am gasit cate un loc bun unde sa stea,ca nu puteam sa -mi transform curtea in "camin cainesc":).
Angi, eu zic ca este greu sa tii caini in casa, cand locuiesti la bloc. O spun din experienta. Trebuie gasite niste cai corecte si civilizate de a-i aduna.
RăspundețiȘtergereIi detest pe oamenii care bat cainii . Sau ii alunga , doar din rautate. Fara sa le fi dat vreodata o bucatica de paine.
In acelasi timp, vreau sa-ti spun ca ma tem de haitele care umbla prin parc. In toamna, cainii erau hamesiti de foame. Erau foarte agresivi. Vezi? este ceva care nu se leaga..trebuie niste masuri clare. Corecte.
o seara frumoasa!
Dar oare de ce doar omul simplu se gandeste la masuri?Unde sunt cei care raspund de aceasta problema???E trista atat situatia cainilor fara stapani cat si a trecatorului ingrozit!
RăspundețiȘtergereDa, buna intrebare, Angi.
RăspundețiȘtergereVorba este- cine aude?
Si chiar daca ne-ar auzi, crezi ca ar face, cumva, ceva, sa nu ne mai punem noi intrebari?
Ulise va fi încântat să-i povestesc mâine ce am citit la tine pe blog! Acum, doarme în cuşeta de carton ... din hol.
RăspundețiȘtergereSa aiba somn usor!
RăspundețiȘtergereCateii or fi avand vise?
La noi in familie sora mea e marea iubitoare de animale, in special de catelusi. Ar fi in stare sa ii duca pe toti cei pe care ii gaseste fara adapost la mami la tara. Intr-o vacanta s-a dus special la servici pentru ca avea acolo o ,,familie" de catei carora le facuse un culcus si trebuia sa ii hraneasca.
RăspundețiȘtergereE trist ca sunt multe vietati fara adapost mai ales pe vremea asta groaznica!
Referitor la visele cateilor, circula un filmulet cu un caine care pare-se visa ca alearga si tot dadea din labute pana cand s-a trezit:).
Ce suflet bun are surioara ta, Anielle!
RăspundețiȘtergerePacat ca nu putem face atat de mult bine cat voim..
O sa caut filmuletul.
O noapte frumoasa!
Si eu iubesc cateii... mult de tot.
RăspundețiȘtergereDar stii cum este sa vezi un pui de om sfasiat de caini? De cei fara de stapan? Cei "comunitari"... atat de dragi?
Iti spun eu: innebunesti!
In urma cu 2-3 ani, tot iarna, in spatele unor blocuri, o haita de caini atacasera un copilas (5-6 ani). Intamplarea a facut sa trec pe acolo si disperarea mi-a dat curaj. Nu-mi amintesc cum am ajuns in mijlocul lor... nu-mi amintesc cum am ajuns sa dau cu geanta, cu picioarele, cu mainile goale si sa pun pe fuga haita... sa eliberez puiul de om... Ma rugam la Dumnezeu sa dea un semn de viata: era cu fata spre pamant si isi protejase capul cu manutele amandoua... mi-era frica sa-l intorc. Printr-o minune, s-a intors, m-a luat in brate si atunci am vazut ca doar pe picioruse avea muscaturi...
Pe mine te rog sa ma scuzi, dar de atunci eu nu mai hranesc maidanezi si cand vad catelusi pe langa vreun bloc, nu ma gandesc decat ca se vor face mari si vor vana pui de oameni...
Lotus, sunt total de acord cu tine. Sunt doua probleme. Chiar distincte.
RăspundețiȘtergereVorbeam despre suflet. Un caine cunoscut, apropiat are nevoie de ajutor. Nu-l poti lasa in gerul noptii, doar pentru ca este caine. Asa am gandit.
Tocmai ii spuneam Elei cat de complicate devin problemele, cand asociatiile menite sa se ocupe de comunitari nu fac treaba asta corect. Imi este frica de haite. Chiar m-am confruntat cu o asemenea experienta. Nici eu nu stiu cum am scapat.
Nu zic nicicum sa incurajam prezenta comunitarilor. Este chiar incorect. Mi se pare antisocial. De ce sa traim subamenintarea lor ?
Cainii trebuie sa stea in locuri special amenajate.
Repet- este o problema complicata, pe care ar trebui s-o rezolve-pana la capat- cei care isi asuma astfel de functii, indeletniciri etc..
O zi buna!
Bietul catel ...
RăspundețiȘtergerescorpie e vecina aia .....
Citatul zilei:
Un juriu este format din doispreze oameni a caror datorie este sa decida cine are cel mai bun avocat.
Robert Frost - Citate Dreptate
Da, ai spus doua lucruri importante- e o scorpie vecina;
RăspundețiȘtergerecat despre citat, ce sa zic? m-ai nimerit..
cainii se aseaza (aciueaza in speta) in locurile in care simte energie pozitiva! intelege tu ce vrei din asta.
RăspundețiȘtergerepisicile se aseaza in cele cu energii negative, disipandu-le. ce chestie!
eu am un doberman. iubesc cainii f.mult. o intamplare recenta m-a impresionat teribil: un caine vagabond (seful cainilor de pe strada mea) m-a insotit o zi intreaga in oras: a urcat pana si in mijloacele de transport in comun!!!, ma astepta la usa institutiei unde aveam treaba, la usa unui bar a stat vreo 3 ore si apoi retur, m-a condus cavalereste pana la poarta! mi s-a parut incredibil!
Da, am inteles!
RăspundețiȘtergereMa pui pe ganduri, Shanti, in privinta pisilor. Stii atatea!
Experienta cu cainele este plina de semnificatii!Frumoasa!
O seara frumoasa!
dureros de te-am nimerit :(
RăspundețiȘtergereCe sa zic? Am zis..
RăspundețiȘtergereasta-i un subiect sensibil pentru mine... si ca sa nu ma lungesc (cum o fac de obicei :-)) o sa zic numai concluzia la care am ajuns: pana ce nu ajungem sa tinem la un animal, sa iubim un caine, o pisica... orice, nu cred ca afirmatia "te iubesc" adresata unui alt om are vreo valoare!
RăspundețiȘtergerenu cred ca poti iubi oamenii, dar nu si animalele.
zi buna, Gina!
Ruxi, tu ai cea mai clara experienta in acest sens.
RăspundețiȘtergereStiu povestea cu catelusii. Cu noptile voatre albe. Cu dragoste, grija , atentie. Si mult suflet.
Cred ca iubirea inseamna mult mai mult decat spunem.
O zi buna!
ce semnificatie sa aiba intamplarea mea cu cainele vagabond? oricum stiu ca sunt un om bun, asa ca... e absolut normal daca simte si animalul asta...
RăspundețiȘtergerestii ce ma sfasie? privirea unui animal care se zbate in suferinta: boala, foame, spaima... ai simtit vreodata privirea asta? e puternica si ma frange in mii de dureri...
ps: scuze pt dezacordul (neintentionat) din primul comentariu. erata: ""cainii se aseaza (aciueaza in speta) in locurile in care simt energia pozitiva! :((
Shanti, semnificatia pe care o gasesc este ca tu ai un suflet deosebit de frumos. Se zice ca , nu stiu daca am citit, poate am auzit de la cineva- cainii simt mult mai bine decat oamenii cine este bun. El te-a insotit, incercand , in felul lui , sa te protejeze, daca ar fi fost cazul.
RăspundețiȘtergereDe asta mi se pare extraordinar.
Am avut catel . In casa. L-am cumparat , cand fiul cel mic era in clasa a VI-a. Am scris povestea lui Bil- Bil si pantofii unei fete. O sa caut, daca vrei sa citesti.
Cand a trebuit sa ne despartim de el, toti am fost bolnavi. Bolnavi de- adevaratelea.
Duminica m-a vizitat fosta colega de banca a fiului meu. A fost eleva mea. Venea des atunci la noi. Il stia pe Bil. Si-a amintit cum sta el in fotoliu, in spatele meu si sforaia. Dormea ca un copil.
Cam asa cu cateii, sufletele si noi.
Gina, tu stii, Manon are respect pentru animale si pentru oameni. Asa am fost crescuta, educata.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna am avut minim un catel. Ceea ce pot sa zic este ca: daca cresti de mic un câine, acesta te responsabilizeaza... te invata sa ai ochi pentru sufletul de linga ca e om ca e câine. Un fapt paradoxal - te umanizeaza.
Manon, da!
RăspundețiȘtergereCand vad mutrita aia simpatica, mi-o si imaginez cuibarindu-se in fotoliul tau!
Ai spus, din nou, ceva teribil- animalutele te umanizeaza.
Asa este!!
o zi frumoasa!
Mersi pentru explicatii. Acel catel a fost al 3-lea care m-a insotit :))
RăspundețiȘtergereCu povestea ta despre Bil mi-ai amintit de o alta poveste a mea despre ... Jolly - fiica dobermanitei mele. A nascut-o in palmele sotului, am crescut-o cu dragoste, am divinizat-o pt ca era superba, dar n-am putut s-o pastram din cauza de spatiu - cu 2 dobermanitze era cam dificil! Drept urmare am dat-o unei familii care-si dorea un puiut. Partea proasta e ca am dat-o la 8 luni! Dramatic. 1 luna n-am fost oameni. Am plans mereu. Dupa o luna ne-au chemat in vizita. Nu-ti spun in ce hal m-a iubit si nu se mai ducea de langa mine. Mi se sfasia inima. Saracuta credea ca am venit s-o iau acasa... Am trait o drama. Inca nu mi-am revenit. Pentru ca ma diviniza, familia respectiva n-a suportat (probabil) atitudinea si n-a mai fost de acord s-o vizitam... Ma doare mult.. Mi-au ramas amintirile, bucuria care mi-o aducea in casa, cum imi scotea pijamaua de sub perna sa mi-o dea la culcare... Doamne... ce durere am... si acum plang... (Scuze)
Shanti, te inteleg foarte bine. Sunt niste trairi extraordinare.
RăspundețiȘtergereFiul meu , stapanul cainelui, are un sertar , in care pastram toate amintirile de la Bil. Cand vine acasa, il deschide. Si se uita la toate. Cu un anume fel de privire.
Cred ca doar oamenii care au ingrijit un catel de mic stiu cat de speciala este prietenia cu aceste fiinte delicate.
O zi buna!
In caz ca nu ai gasit filmuletul:
RăspundețiȘtergerehttp://www.antena3.ro/stiri/fun/si-cainii-viseaza-urat-uitati-ce-se-intampla-atunci-cand-patrupedele-au-cosmaruri_66024.html
Chiar nu l-am gasit. Iti multumesc frumos, Anielle!
RăspundețiȘtergeream scris alaltaieri un comentariu aici. Se pare ca s-a pierdut...Era un comentariu lung, ca de obicei...
RăspundețiȘtergereSpuneam acolo ca suntem o natie confuza. Unii dintre noi vrem cainii comunitari, altii nu-i vrem.
Trebuie insa sa fim de acord, si sa ne gandim cum au scapat alte popoare de flagelul asta.
Draga Fortunanoua, nu-mi dau seama ce sa se fi intamplat.
RăspundețiȘtergereCat despre catei, n-am spus ca ma dau in vant dupa comunitari, chiar ma tem de ei. Eu cunosc un catel. Era frig si noapte , iar el avea nevoie de atentie si de caldura.
Ca orice alt suflet.