Am tot amânat să spun ceva despre o anume zi din vacanța petrecută în Anglia.
O zi dintr-un loc suspendat, cumva, rupt de agitația lumii moderne, situat în sudul insulei.La câteva ceasuri după vizita la Salisbury, cu a ei celebră catedrală, dominată de cel mai mare turn din Marea Britanie- atâtea ferestre, câte zile sunt într-un an, atâția stâlpi, câte ore sunt într-o zi, atâtea porți, câte luni sunt într-un an.//
Stonehenge, un loc din categoria celor despre care nimeni nu-ți poate spune –de ce aici? de ce așa? de ce..
Autocarul părăsește panglica albastră, odihnindu-și caii-putere într-o parcare geometric construită, la capătul căreia , în dreptul casei de bilete, este o coadă uriașă.
Cât aștept, las ochiul să se odihnească pe o perdea verde, nesfârșită.Imense blocuri de piatră, profilate dintr-un timp fără orologiu, între verde și albastru, amăgitoare clopote de vânt.
Îți poți imagina variațiuni fantastice, mituri romantice, fără nevroza succesiunii zilelor și nopților, fără epuizări psihice.
Îți poți imagina variațiuni fantastice, mituri romantice, fără nevroza succesiunii zilelor și nopților, fără epuizări psihice.
Cine poate conferi identitate ființelor care se vor fi mișcat într-o lume, pe cât de uriașă, pe atât de tainică?Ispititoare și înspăimântătoare extindere a libertății!
Vibrații calde în palma stângă, cumva și în cealaltă , un fel de comuniune greu de acceptat, imposibil de înțeles.
Ce legi fizice vor fi acționând, ce forțe din adâncuri își trimit săgeți către înalt, cum să aduni ceea ce simți într-un sistem?
Cum să integrezi într-un întreg toate gândurile despre ce este/ce-a fost/ ce va fi ?
21 iunie- solstițiul de vară, druizii, puternici, precum stejarii- glugi albe, haine lungi- își proclamau ideile, chemau lumina, și rodul, și bunăstarea .
În ritualuri și sacrificii.
Lumea își duce mai departe cursul, autocarul se înscrie pe banda albastră, bolizi moderni se înșiră în mereu neobositul lor curs, viața curge în matca ei.
Cum să integrezi într-un întreg toate gândurile despre ce este/ce-a fost/ ce va fi ?
21 iunie- solstițiul de vară, druizii, puternici, precum stejarii- glugi albe, haine lungi- își proclamau ideile, chemau lumina, și rodul, și bunăstarea .
În ritualuri și sacrificii.
Cel mai important lucru e că suntem liberi. Liberi în gânduri, trup şi suflet. Nu mai este sângele ci spiritul cel care ne face ceea ce suntem. Noi suntem Celţi.”// |
Stonehenge, o amintire ciudată, un loc unde, fără să știu de ce, m-am simțit prizonieră temporară între două ere.
Între un timp tăinuit și un mâine, excesiv dirijat.
p.s. crezi în magia unor locuri neobișnuite?
Superb loc, am fost si noi in vara venind din Scotia, am scris pe blogul de calatorii :).
RăspundețiȘtergereNe-a impresionat, mai ales ca nu stiam tot ce ne-a povestit "ghidul" la ureche.
Un we frumos Gina!
Sigur că da. Cred, cum să nu? Am simţit ceva special în cîteva locuri: la Vatican, la Mormîntul Sfînt pe Golgota, (şi în alte cîteva locuri) şi sper să pot ajunge şi eu la Stonehenge, cîndva, aceste locuri mirifice despre care ai povestit atît de frumos. TKS!
RăspundețiȘtergereEnergia vine din interiorul nostru. Important este sa crezi.
RăspundețiȘtergereUn loc aparte, plin de clipe neintelese, de intrebari fara raspuns!
RăspundețiȘtergereEu cred ca "magia" se afla acolo unde-ti lasi o bucatica de suflet.
Iti doresc un week-end minunat!
Iată că am ajuns şi la Stonehenge, alături de tine. Frumoasă plimbare, Gina... Şi descrierea ei extrem de reuşită, aşa cum ne-ai obişnuit. Gânduri bune la final de săptămână!
RăspundețiȘtergerestiu doar ca e un loc fascinant :)
RăspundețiȘtergereImi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
RăspundețiȘtergereM-am lasat cuprinsa de magia locului evocat cu sensibilitate si maiestria finei observatii...
RăspundețiȘtergereN-am ajuns acolo, dar am revazut cu ochii mintii scena in care Tess D'Urberville infrunta impreuna cu alesul inimii sale destinul crud in mijlocul monumentalelor blocuri de piatra de la Stonehenge.
Exista multe locuri pe batrana noastra Terra incarcate de vibratii, dar e important cum decantam si cum descifram senzatiile cand avem sansa sa ne aflam in mijlocul lor.
Trecerile tale sunt pietre de hotar si ocazii speciale de a demonstra de fiecare data, ca omul sfinteste locul.
Ma bucur mult ca ai impartasit aici aceasta experienta unica si iti doresc sa fructifici mereu vectorii de energii pozitive!
Am auzit o gramada de lucruri interesante despre acest loc....te invidiez (constructiv) pentru ceea ce ai simtit, si modul in care ne-ai povestit despre.
RăspundețiȘtergereSalmi,
RăspundețiȘtergereÎn mijlocul unei imense câmpii, acest loc are o încărcătură specială, chiar de n-ai ști nimic despre el!
I-am „ascultat” liniștea!
Tibi,
RăspundețiȘtergereDa, Vaticanul este un loc special!
Pe cât de liniștit, pe atât de miraculos.
La noi, am putea vorbi despre zona vulcanilor noroioși.
O seară frumoasă îți doresc!
@Mihai,
RăspundețiȘtergereMai ales, dacă ne gândim că gândirea este o formă a energiei fiecăruia dintre noi!
Diana,
RăspundețiȘtergereȘtii cum zic eu- lași o bucățică din suflet, dar te încarci înzecit!!
Seară bună!!
Cris,
RăspundețiȘtergereDespre un loc special , nu poți avea decât gânduri speciale!
Seară bună vă doresc!
@Sophie,
RăspundețiȘtergereChiar extraordinar!
@Dragoș,
RăspundețiȘtergereBine ai venit! Mă bucură tonul tău atât de optimist!
Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!
Pescăruș,
RăspundețiȘtergereChiar îi spuneam unei prietene cu care eram că recunosc locul știut din roman.
Cum am venit acasă, am căutat scena din film, o poți vedea-
http://youtu.be/O5JGGui7ERM.
Știi ce cred eu? între tine, ca ființă, și anumite locuri se creează o anume legătură inexplicabilă. Am trăit o stare extraordinară, de exemplu, la Fontana di Trevi. Și în alte locuri, în care am lăsat o părticică de suflet, dar am și primit multă energie.
Seară frumoasă!
@Gânguritu,
RăspundețiȘtergereCe ai citit este forma sentimentelor. Emoțiile trăite au fost foarte puternice, așa că nu mi-a rămas decât să le aștern aici!!
Seară frumoasă!
Un loc in care singura intrebare care imi vine in minte este cu ce au ridicat acele pietre.
RăspundețiȘtergereSunt locuri in TARA MEA in care intrebarile sunt legate de inteligenta , de traditie, de rude , de simplitate si de neputinta secolului 21 fata de puterea inceputurilor. Sunt locuri ca Sarmisegetusa , ca si Costestiul, ca si Cozia, sau multe altele care in comparatie cu Stonehegeul sunt adevarate minuni. Cred ca trebuie sa ne descoperim abisurile noastre si apoi putem vorbi despre grindurile occidentale.
P.S. Am fost cumva prea rau ?
Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu, probabil că este în mintea oricui, la fel ca și atunci când vine vorba despre Insula Paștelui și despre alte locuri speciale.
RăspundețiȘtergereSigur că mi-aș dori să văd multe locuri din țară, unde am putut ajunge, m-am dus.
Problema este - o știe bine oricine- turismul..
p.s. nu văd deloc răutate.
Pana sa ne descoperim abisurile noastre, cum spune micutzul, putem sa ne desfatam cu frumusetea unor locuri de pe planeta care au fost puse in valoare cu inteligenta si perseverenta- magia marketingului, de! Si Stonehenge este unul dintre ele, asta e!
RăspundețiȘtergere@ Gina
RăspundețiȘtergereNu inteleg de ce spui ca problema este turismul . In fiecare zona despre care am facut vorbire sunt sosele foarte bune, sunt moteluri curate si nu foarte scumpe, de exemplu Hanul Bucura, iar un om care isi permite o excursie in Anglia nu trebuie sa aiba probleme cu Romania. O alta varianta este turismul monahal. Adica in fiecare oras mare, Biserica organizeaza excursii , la pret decent in zone turistice cu implicatii religioase.
Am umblat mult in aceasta tara si sunt convins ca altii ar da bani grei sa aiba monumente sau petice din istoria noastra. Noi , mergem insa pe cai mai domoale, pe Valea Loirei cu castelele sale, pe cale democratiei de la Canterbury, sau pe valea banilor din Elvetia. Totul este frumos dar pe mine nu ma inhiba si nici nu ma impresioneaza. Eu vreau intai sa descopar misterele Bucegilor, Tainele Retezatului, sau frumusetea Detunatelor. Fiecare pumn de tarana de la Dunarea Cea Mare pana la Baia Mare si de la Moldova Veche pana la Vama Veche sunt pline de istorie, de dragoste si prapad.
P.S. Am fost prea rau cumva ?
Gabi,
RăspundețiȘtergereAmândoi aveți dreptate!!
Fiecare, în felul său!
Poate că voi detalia problema asta peste ceva timp!
O seară frumoasă!
@ Gabriela Cimpoca
RăspundețiȘtergereCanda am vorbit despre abisurile noastre, ma gandeam la Cozia asa cum era cand am cunoscut/o. Eram mic, sunt multi ani de atunci. Nu era barajul iar Oltul avea o putere mareata. Coza, manastirea era exact in curba apei iar tumultul si puterea apei o simteai in fiecare farama de corp. In zgomotul apei simteai fiorii reci de pe spinarea turcilor si zgomotul harnasamentului de pe caii lui Mircea. Simteai puterea si teama, dragostea si ura. Si eram mic...Nu stiu daca acum mai pot simti asa, dar sunt sigur ca daca asi avea suficienti bani , s/ar putea sa aduc totul asa cum era. Sunt constient ca sunt locuri extrem de frumoase in aceasta lume si sunt locuri cu istorie mult mai plina decat a noastra. Dar noi suntem un petic, o farama. Dar suntem o farama frumoasa care merita cunoscuta.
ce bine de tine gina că ai fost printre cromlehuri şi menhire! îmi doresc şi eu să ajung acolo cândva, să le ating, să le simt. pe ele şi pe cele de la carnac.
RăspundețiȘtergerenu-i aşa că sunt... nepământene?
psi,
RăspundețiȘtergereToate la rândul lor!!
Așa m i-am spus și eu la vârsta ta!!
Și s-a întâmplat să fie bine!!
O seară frumoasă îți doresc!!
@Micuțul,
RăspundețiȘtergereNu fug de frumusețea de acasă, dându-mă în vânt după alte locuri, pentru că așa este cool.
Când am avut prilejul, am mers în Moldova, în Maramureș și voi merge și altundeva.
Sunt o persoană conștientă de frumusețea țării. În sufletul meu, am rămas ceea ce am fost.
Să văd lumea a fost dorința mea de când mă știu.
Poate că-mi voi reconsidera prioritățile!
p.s. și nu te mai alinta, nu găsesc răutate într-o discuție pe o temă ca aceasta.
Cam departe ai mers pentru a simti ce este aici,la noi,la fiecare pas.
RăspundețiȘtergereSau poate tocmai asta este?
La noi a devenit obisnuit si ai vrut sa vezi cum e altfel?
Desigur, cred in magie si ma feresc;
RăspundețiȘtergeretămâiez...
@ micutzul: Nu polemizam, nici vorba, insa am realizat, de catva timp incoace, ca avem o tzara, dar nu stim ce sa facem cu ea. Pe cand altii scot bani si din piatra seaca, pe la noi se usuca frumusetile, in asteptarea turistilor. Pacat, altceva nu pot sa spun.
RăspundețiȘtergerefosile,
RăspundețiȘtergereM-ai provocat, fără să știi- am descoperit locuri speciale chiar într-un început ploios de toamnă, în Ardealul tău!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereMă uimiți!!(pozitiv)
Gabi,
RăspundețiȘtergereTocmai vin de la un drum prin țară. Avem locuri minunate!
Buna seara draga Gina:
RăspundețiȘtergereAcuma m-am intors si eu dintr-o mini vacanta si am citit postul tau - pe care l-am perceput ca un jurnal de calatorie dar mai ales poem in proza:
"Imense blocuri de piatră, profilate dintr-un timp fără orologiu, între verde și albastru, amăgitoare clopote de vânt."
Pe curand,
Irina,
RăspundețiȘtergereMă bucur să aud că simți în cele spuse glasul vacanței !
Te aștept totdeauna cu drag!
Zile frumoase îți doresc!