vin si povesti

Cu poala suflecata, rosie in obraji, Ancuta- cand cea tanara, cand cealalta-vicleana si sprancenata, umbla ca o sfarleaza, printre ei, turnand vin, impartind mrene fripte si berbecuti la protap.

Sorbeau pe indelete, isi stergeau mustatile cu maneca. Si ascultau povesti.
Fiecaruia ii venea randul.

Hanul era o cetate si avea porti ferecate...


Alte ancute- fara poale, cu sani la vedere. Vin. Fara gust. Fum. Mult fum.
Cine povesteste? Cine asculta?

"a bate apa-n piua si a astepta sa iasa unt"

Inca este vacanta. Pentru unii cu V. Pentru altii, altfel.Tot vacanta se cheama. O cunosc mai bine pe cea scolaresca. De pe ambele parti. Stiu cum este si dupa.

2008 s-a terminat cu discutii despre profesori. Ca un facut, 2009 debuteaza cam in acelasi registru.

Ca omul care indrazneste sa creada ca ar cunoaste cat de cat cum e cu scoala....30 si.... de ani, ca profesoara, am si intrebari, si nelinisti , si nedumeriri, si modeste opinii. Si daca am? ce sa fac cu ele?le-am mai spus, le-am mai scris, am mai vorbit, cu unul, cu altul, dar nu se vede prea clar. Este tot ceata. Deasa. O iarna pacloasa.

A revenit la ministerul , care si-a tot schmbat numele, dar nu si naravul/intentia/tehnicile/metodele/structura/viziunea etc., asadar a revenit, ca sa nu-mi uit vorba, o doamna , care a mai trecut/ fost/ stat/ ramas/vegheat etc. de ce i s-o fi zicand abramburica? am vazut-o lacrimand , se vorbea de cresterea salariilor, de!!!! ," renumeratie mica, dupa buget".

Si cum stam eu si ma chiteam in mintea mea, m-am intors tot la Eminescu, Eminescu, revizorul scolar. Uite ce spune el in " Scoalele noastre sunt rele", pg 612- OpereIII.Publicistica;

"Scoalele noastre sunt rele- iata o tema adeseori repetata de ziare politice si literare; cu toate acestea putini au aflat cauzele adevarate ale decadentei invatamantului nostru public si cei mai multi sunt predispusi a atribui starea de lucruri unor cauze imaginare sau cel mult unor fenomene cari nu sunt ele insile decat urmarea unei cauze generale si mai adanci".

Si dupa ce vorbeste despre organizarea deficitara a sistemului , insistand asupra ideii ca "raul trebuie scos din radacina", adauga:

"Nu, sa fim drepti. Ceea ce nu se cere de la nimeni nu se ceara nici de la profesori. Si ei sunt oameni ca toti oamenii; cand unul plagiaza nu face decat sa urmeze exemplul ministrului sau; cand este neglijent urmeaza pe cei mai ilustri dintre concetatenii sai, c-un cuvant ei sunt ca toti si toti sunt ca dansii. Daca exista exceptii lucrul sa nu ne mire. E cate unul care a prins dragoste de stiinta lui, care, in sfera ei senina, gaseste un adevarat liman de scapare din putrezirea si mizeria ce-l inconjoara; pentru care iubirea adevarului pentru el insusi e un echivalent moral suficient al muncii lui..."

in putine cuvinte

Am auzit, in seara asta, un fel de poem,
intr-un vers:

"SA IUBESTI MAI MULT CALATORIA DECAT DESTINATIA"

ca in "Melancolie" de Arghezi.

"opere fundamentale"

Nu stiu cati dintre noi mai au astazi timp si INTERES pentru EMINESCU.

Cu permisiunea dumneavoastra,

propun o lectura ,

pentru a afla niste raspunsuri, daca nu totale, cel putin partiale, la unele dintre intrebarile pe care le nasc evenimentele petrecute pe marea/mica nostra scena politica, unde se joaca, cu casa inchisa, aceeasi piesa, pentru spectatori din Bucuresti, Brasov, Cluj, Plescoi, Caracal..si din multe alte locuri;

GLOSSA

MIHAI EMINESCU


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

treziti_va!

La multi ani!



La 12,15- pe Tvr/1 se transmite, ca in fiecare an, Concertul extraordinar de Anul Nou 2009, de la Viena!!!