la uluci

Sarumana , ati mai venit pacilea? tare ma bucur, da si matale iti place, aer curat, liniste , iarba verde, nu mai ploua, maica, am samanat grau'erea bine sa dea macar o bura, asta batranu' nu majuta nicipic, toate eu, dupa tractor, la primarie, retetili da la doctoru' da familie , crezi ca mai pot?
-Va tineti bine , uite ce obraz neted si frumos aveti, ii spun, in timp ce-i dau pachetul , cu care am obisnuit-o, de cate ori vin. Stiu ca-i place sa bea dimineata o cafeluta dulce. Ii plac si dropsurile.Verzi. Mie imi face placere s-o vad bucurandu-se ca un copil. Pune pachetelul in sortz, isi netezeste sprancenele cu disimulata cochetarie si se indeparteaza la fel de repede de cum a venit.O asteapta al ei.Ii da si lui un pahar de suc. Par doi copii mari. Se ciondanesc, se impaca, el vorbeste putin, o priveste si se minuneaza cand o vede miscandu-se tot timpul de colo-colo. Zice ca o lasa pana-i trece damblaua. Apoi stau la masa. In fata ferestrei. Dupa pranz, el doarme . Ea isi face de lucru.


-Auzi, doamna, stai sa-ti spui o vorba, ca uitai, fir-ar-al focului.Imi face semn, chemandu-ma la gard.N-ati auzit, ca n-ati mai venit, a fost nunta mare, la ashtia ai lu'Cordelea, mireasa? prea , cum sa-ti spui? cam plina. Imi face cu ochiul , dandu-mi de intzeles ca era insarcinata. Rochie scurta si stransa, mai-mai sa crape pa ia;n-avea vol, ca toate miresili, auzi, dumneata? Palarie, isi pune mana la gura uimita. mai 'nalta ca el, un pirpiriu, costum, coloarea untului da capra. Soacra mica?tre's-o shtii, neagra la fatza , neagra si-n ceru'gurii, rochie cu sclipici, pantofi cu tocuri inalte, paica mergea pa papainoage.Taso, nu prea l-am vazut, o fi fost , n-o fi fost? uite asta chiar nu stiu,ca a divortat acu'vreo trei-patru ani, vorbesc da parintii miresii.
_Nasha? intreb eu.Imi place s-o aud risipind vorbele, intr-o neexplicata graba .
-Aoleu, nasha?shtii ceva?avea aia nishte pantofi roshii, lungi, maica , si ascutzitzi la varf, ca o coada da lingura. Inaine da nunesca- stiu ce este nuneasca- dansul de dinaintea cununiei religioase, cand toate rudele primesc daruri de la mireasa.Se falesc, purtandu-le pe umeri . Cum spusei , crezu ca n-o vede nimeni, da'eu eram cu ochii pa ea, ca prea sa chinuia cu pantofii aia-cand vorbeste isi face ochii mici si tine palma la gura, minunadu-se. S-a dus in cort, s-a asezat pa un scaun, l-a scos intai pa dreptu' a tornat dantr-o sticla , asa ca o juma'da paharutz da tuica, apoi l-a scos si palalantu sh-a pus tzuica si-n el . Sa n-o mai stranga.

Ai lui?cu nasu'pa sus , de , daia da oras , mashini , flori , toti imparfumati , ele? rochii dalea lungili, crapate, pan'prafu' asta..am fost si seara la masa , crez c-a mers bine daru', n-am stat pan'la sfarshit, ca omu' meu nu bea, nu manca sarmale, eu as mai fi stat , da , de, maica , la batranetze nu mai ie ce-a fost...

Ii dispar si luminita din ochi si veselia de pe fata. Imi ureaza drum bun si intra in casa lor umbrita de catziva meri aplecatzi de rod.

am trait s-o vad si p'asta

Sa ma prefac, uitand ca meseria mea este de profesoara, sa ma bucur, vorba unei colege , ca am ramas , pana acum, cu mintea intreaga, sa ma retrag in casa, cu jaluzelele trase, sa arunc televizorul, sa incui aparatul de radio intr-un sertar si sa uit ca exista ziare?Adica sa nu-mi amintesc ca dupa ziua sarmalelor/ carnatzilor/ berii/ tzuicii/ciolanului/cepelor degerate/painii fara drojdie/statului degeaba..astazi, 5 octombrie este ziua educatziei? Cu „e” mare ? Sau cu „e” mic? Lasa, asta nu mai conteaza, atata amar de vreme, mi-am batut capul sa-i invatz pe totzi elevii mei sa scrie Romania, cu majuscula.Si romanesc cu minuscula, cand ei le scriau la fel?Unii , nu totzi.

Astazi , EDUCATZIA se face in strada- bugetarii si sindicatele au lectzie deschisa.La dirigentzie. De-a valma.Propunatori? elevii de ieri.Asistentza? Cine mai shtie? Vina cine vrea!Ramana cine poate...Elevii stau acasa.Poate cei mici.Cu vecinii/bonele/bodygarzii/bunicii- care or mai fi traind..Cei mari au unde.Bani sa fie!Sa se fi votat legea aia cu ierburile ,pana acum, ar fi fost o sfaraiala.. Daca sunt si copii care, chiar nu au incotro, vin la shcoala. Au paznici.Femeile de serviciu. Bune la toate.Bolnavii? Astazi sa-si puna durerile-n cui! Iar doamna aia cu coasa sa shomeze. Sa vada si ea cum este in conditzii de criza. Pe la ghishee? Lacate. Doamnele si domnishoarele se pot duce la coafor. Sau sa mai’ prinda’ o portzie de zacusca. Chiar, astazi s-o putea cumpara ceva mai ieftin? Am emotzii. La o asha lectzie..Bine ca nu ploua!

brumarel

S-a trezit tzafnoasa. O intzepase un junghi. Intr-o coasta.Shalul vechi ii scapa de pe umeri. Nici pantofii cu bumbi de castane nu-i mai plac. S-au demodat.Fusta? Prea multe culori.Cam scurta. Nu se cade. Este o doamna. O arunca. Peste un mar pitic. Sarmanul..se scutura nedumerit. Abia atunci o zareshte.Cu bratze de crengi pe jumatate dezgolite. Canta? Sau i se pare? Bombane. Parca face vraji.Si vantul. Ce fraier!Ca un catzel somnoros. Merge in urma ei. Loveshte in treacat salcamii. Frunze galbene si roshii, alungate din ramuri, plutesc o clipa, ca niste pasari pribege. Laolalta .Dar solitare.
Se astern,obosite , in iarba umeda.
Cate una, increzatoare in razele shirete , intoarce obrazul plapand , primind mangaierea. Pentru o clipa.Isi prinde coditza in covorul pestritz , facandu-si loc langa surate. O cuprinde somnul .
Se lasa , in stropi greoi , seara.

Am vazut o alta toamna. Cu sufletul meu.
Imi place. Ii simt mofturile, ii intzeleg nedumeririle, ii urmaresc mishcarile. In acorduri spontane.
Navalnice . Sau potolite.
In mii de culori.
In stropi. In lacrimi.
In zbor de cocori.
Este atat de frumoasa in risipirea ei neretzinuta.

la sfarshit de saptamana

L-am descoperit gratzie Angelei.Fernando Pessoa. Poet portughez fara biografie, 1888-1935.Cu un secret bine tainuit” pessoa” , etimologic , provine din „ persona”- masca, pe care o purtau actorii, in antichitate.A fost numit de critica cel mai reprezentativ poet al secolului XX. Alaturi de Pablo Neruda. In urma lui au ramas teancuri de manuscrise, doua volume de versuri si „Cartea nelinishtirii” , pe care mi-as dori s-o pot gasi. Si sa o citesc, desigur.Poetul- eseist si-a exprimat crezul intr-o propozitzie” Patria mea este limba portugheza”.

XV

Stîngaci ca peţitorul ros de teamă/
Năuc de nu-i iubit, deşi iubeşte./
Tînjind pe jumătate să dea seamă/
De ce, probînd, se teme că tînjeşte,/
Temînd privesc cu ochiul dinăuntru/
Şi, uluit, mă-ntreb acuma oare/
Ce preţ avea-vor aste stihuri pentru/
Un gînd ce altui gînd va da născare./
Dar, ca amantul ce, sperînd, iubeşte/
Şi, tot sperînd, se teme şi nu-ncearcă/
Dovezi ce-n minte doar le bănuieşte/
Şi-amînă proba, vremea să nu-i treacă,/
Trăiesc eu zilnic gloria ce-o visez/
Şi-n gîndul altora gîndesc c-o-ntemeiez./
Traducere din engleză de Mihaela Anghelescu Irimia


Autopsihografie

Zice-se că invent sau că mint/
În tot scrisul meu. Nu-i aşa./
Pur şi simplu eu simt/
Cu imaginaţia./
Nu-mi folosersc inima./

Ceea ce mi se-ntîmplă sau e visat,/
Ceea ce îmi lipseşte sau mă-mplineşte,/
Este asemeni unui strat aşezat/
Peste un alt lucru şi încă peste./
Iar frumosul acesta e - peste./

Astfel dezlegat de perplexitate,/
În miezul a toate aceste/
Ce-mi sînt mai degrabă îndepărtate,/
Scriu adevărat despre ceea ce nu este./
Să simt? Simtă cel ce citeşte./
Traducere Dinu Flămând

incotro?

Ne intalnim rar. De cateva ori pe an.Vorbim de toate. Despre copii, despre parintzii noshtri, care s-au stins mult prea tineri,rude, prieteni . Ne si tachinam. Avem suficiente motive..la cate pozne a facut fiecare dintre noi, in copilarie . Chiar si mai tarzior. Ieri, ne-am vazut dupa pranz.Pentru o problema, care ne poarta pe drumuri de doi vreo ani. Si cine shtie cat o sa mai dureze.Era foarte abatut.Am crezut ca, ma rog, totdeauna , cand itzi vezi unicul frate dupa nishte luni bune, trist, te gandeshti la ce este mai rau.N-am apucat sa-l intreb ce si cum. A inceput el- auzi, sor’meo- eu ii spun freru- asculta si tu.Si mi-a povestit cea mai nenorocita intamplare pe care am auzit-o in ultima vreme. Rezumatul ar fi-intr-un spital din tzara asta, se nashte al noualea copil intr-o familie, in care mama, aflata sub tratament impotriva sifilisului, are 38 de ani. Actualul ei barbat, tatal ultimilor 3 copii, ei inshishi , bolnavi , refuza sa se trateze.In casa lor, o darapanatura, al carei acoperish sta sa cada, inghesuita intr-o curte mizerabila , dintr-un coltz de sat, se prezinta o comisie, care sa culeaga probe, sa analizeze, sa..sa.., naiba shtie ce. Shefa este o fosta asistenta medicala, devenita asistent social, in urma unei sanctziuni, pentru incalcarea normelor deontologice. La sfarshitul actziunii, respectiva doamna ii cere gazdei un sac de cartofi si doua-trei verze.Speriata , probabil, de un eventual proces,din cauza nesupunerii barbatului, amarata ii da ultimii cartofi dintr-un cosh ,aflat la vedere, si singura varza din gradina. Noroc cu o vecina care ii ofera , sub forma de imprumut, doua verze roshii.Lasand in urma valuri de praf si satul incremenit in saracie, comisia pleaca. A mai bifat un caz.
Nu vreau sa spun cum am reactzionat , pentru ca nu conteaza, chiar nu conteaza. Nu voiam nici sa scriu, pentru ca am retrait senzatzia de apasare surda, mai acut.S-a intamplat, insa, ca , in momentul in care am ajuns acasa, sa aud o shtire despre pensionarii din orashul meu, care, pentru a prinde o punga cu cateva kg. de alimente,din partea autoritatzii locale, s-au imbrancit/injurat/calcat in picioare. Nu gasesc cuvinte pentru incheiere.