joi, 1 octombrie 2009

incotro?

Ne intalnim rar. De cateva ori pe an.Vorbim de toate. Despre copii, despre parintzii noshtri, care s-au stins mult prea tineri,rude, prieteni . Ne si tachinam. Avem suficiente motive..la cate pozne a facut fiecare dintre noi, in copilarie . Chiar si mai tarzior. Ieri, ne-am vazut dupa pranz.Pentru o problema, care ne poarta pe drumuri de doi vreo ani. Si cine shtie cat o sa mai dureze.Era foarte abatut.Am crezut ca, ma rog, totdeauna , cand itzi vezi unicul frate dupa nishte luni bune, trist, te gandeshti la ce este mai rau.N-am apucat sa-l intreb ce si cum. A inceput el- auzi, sor’meo- eu ii spun freru- asculta si tu.Si mi-a povestit cea mai nenorocita intamplare pe care am auzit-o in ultima vreme. Rezumatul ar fi-intr-un spital din tzara asta, se nashte al noualea copil intr-o familie, in care mama, aflata sub tratament impotriva sifilisului, are 38 de ani. Actualul ei barbat, tatal ultimilor 3 copii, ei inshishi , bolnavi , refuza sa se trateze.In casa lor, o darapanatura, al carei acoperish sta sa cada, inghesuita intr-o curte mizerabila , dintr-un coltz de sat, se prezinta o comisie, care sa culeaga probe, sa analizeze, sa..sa.., naiba shtie ce. Shefa este o fosta asistenta medicala, devenita asistent social, in urma unei sanctziuni, pentru incalcarea normelor deontologice. La sfarshitul actziunii, respectiva doamna ii cere gazdei un sac de cartofi si doua-trei verze.Speriata , probabil, de un eventual proces,din cauza nesupunerii barbatului, amarata ii da ultimii cartofi dintr-un cosh ,aflat la vedere, si singura varza din gradina. Noroc cu o vecina care ii ofera , sub forma de imprumut, doua verze roshii.Lasand in urma valuri de praf si satul incremenit in saracie, comisia pleaca. A mai bifat un caz.
Nu vreau sa spun cum am reactzionat , pentru ca nu conteaza, chiar nu conteaza. Nu voiam nici sa scriu, pentru ca am retrait senzatzia de apasare surda, mai acut.S-a intamplat, insa, ca , in momentul in care am ajuns acasa, sa aud o shtire despre pensionarii din orashul meu, care, pentru a prinde o punga cu cateva kg. de alimente,din partea autoritatzii locale, s-au imbrancit/injurat/calcat in picioare. Nu gasesc cuvinte pentru incheiere.

19 comentarii:

  1. Gina
    din pacate acest post este si mai trist decat cel dinainte.

    oare de ce omenia si onestitatea sunt doar cuvinte?

    ce e de facut ca acei 9 copii sa vada soarele?

    ca nimeni sa nu ceara saci cu ceva

    ca pensionarii, din orice oras sa nu stea la cozi.

    ca oamenii sa fie mai buni...
    absurd. dar din suflet.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Angela, sunt o fire optimista. Chestiunea este ca se intampla lucruri extrem de grave, societatea trece prin schimbari pe care nu le mai intzeleg, incat mi-e greu sa ma prefac.Nu shtiu ce se alege de valorile in care am crezut atatzia ani.
    Pe la 16 ani, adica prin clasa a noua, am aflat intr-o ora de limba latina, maxima' homo homini lupus est'.Doamna era diriginta noastra. Am discutat ,atunci, maxima din mai multe perspective.
    Astazi vad ca ceea ce mi se parea in adolescentza doar ceva de memorat este o realitate.
    O zi buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina,
    Nici eu nu mai inteleg aceasta dezumanizare si abrutizare a romanului...
    E incredibil ce grozavii se intampla! Cazul familiei nevoiase si chinuite de o apriga boala, pe care l-ai expus aici este cutremurator.
    Cum mai poate exista atata mizerie intr-o tara europeana, cu standarde si exigente de civilizatie, la inceput de mileniu III?

    Cred ca trebuie sa deschidem degraba lucrarile unui mare santier pentru asanare morala, nimicind raul sub toate formele lui. Totul depinde de noi.

    O zi senina, fara nori!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pescarus, pe mine m-a uluit shtirea despre pensionarii din orashul in care traiesc.Trec , adesea, prin diverse partzi ale orashului. Nu simt, nu vad ca saracia ar fi atins nishte cote atat de mari, incat 22oo de oameni, cu pensii, probabil nici, sa se omoare , in vorbe, inghesuiala, lovituri, pentru 800 de pachete. In fond, un pachet ce si cat poate rezolva ?
    Grava mi se pare atitudinea. Chestia asta- apuca cine poate..
    cred ca a inceput de multa vreme. Cand mergeam cu elevii, in camp, la asha zisa practica agricolo, care se incheia chiar si decembrie, vedeam copii luand in sacosha porumb. Multzi shtiuletzi. Atunci intrebam- ai acasa , la tzara, undeva, pasari/ porc?'
    Raspunsul era- nu. Voiau sa ia , neaparat ceva, adica sa fure..
    A lua, a te bate pentru a -tzi insushi orice din ce nu este al tau a devenit, din nefericire, un flagel..
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nu sunt cuvinte pentru încheiere. În alte ţări, pensionarii îşi permit să se plimbe, să zâmbească şi să trăiască frumos după o viaţă de muncă. La noi, bătrâneţea devine o calamitate cotidiană pentru foarte mulţi. În tot acest interval de timp, "dregătorii" se bat cu pumnul în piept şi anunţă mărirea punctului de pensie... Ha, ha...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da,Cris, este complicata problema. Cum , pe zi ce trece , se complica totul.
    Am senzatzia ca ma aflu intr-un loc strain..

    RăspundețiȘtergere
  7. Aici s-au dat sanvişuri. Am venit acasă şi sătul, şi acoperit de glorie! Doar cu câţiva nasturi lipsă...

    RăspundețiȘtergere
  8. Vania,shtiam eu, ca intr-un fel sau altul o sa-mi treaca supararea; ba, mai mult de atat, am ras cu pofta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Din partea lui Vania ne putem astepta la ce-i mai rau, dar cele doua intamplari despre care vorbesti tu sunt chiar triste.

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna ziua,
    Am si eu incertitudinile mele...personale.Voi vorbi mai tarziu despre acest text...cand voi fi deplin linistita.

    RăspundețiȘtergere
  11. Oh, Gina, discutia asta este atat de lunga si de dificila!...
    Ma uit la acei pensionari despre care ai scris (caci ii poti intalni pretutindeni in tara) si ma gandesc ca inainte de a-i condamna pe cei "de sus" sau "de jos" pentru felul in care ii trateaza, poate ar fi bine sa ne uitam cum se poarta intre ei, unul cu celalalt.
    Si sunt convinsa ca in acelasi mod brutal si agresiv isi trateaza si propriile probleme, ei cu ei insisi...
    In ceea ce priveste familia cu cei 9 copii, solutii ar fi destule. Iar vina o poarta si ei, parintii, in aceeasi masura in care o poarta sistemul asta mizerabil!
    Decizia de a aduce pe lume un copil, zic eu, presupune asumarea responsabilitatii fata de el.
    Ei ce le-au oferit acelor copii in mod responsabil? Sifilis si foamete, o viata de chin... "Simplul" fapt ca tatal refuza sa se trateze spune atat de multe despre ei!
    E greu de inteles...

    RăspundețiȘtergere
  12. Incredibil de trista intamplarea relatata...Asistenta mai bine i-ar explicat cum sa impiedice sosirea pe lume a altor nefericiti...Cunosc o intamplare nu atat de tragica dar totusi trista cand unei tinere pe patul de nastere inainte de 89, asistenta care trebuia sa o moseasca i-a reprosat ca i-a dat prea putini bani si ca a confundat-o cu femeia de serviciu.. dar ce sa mai spunem de mamele care aveau efectiv nevoie de cezariana si fiind lasate in suferinta pana se vor hotari sa "faca" ce trebuie, au nascut copii morti sau chiar au murit si ele...Cine poate indrepta acesta lume?Toti spun:"scoala"...Numai noi?Poate ...scoala omeniei, care se invata si acasa...

    RăspundețiȘtergere
  13. Geocer, Vania trateaza lucrurile tragice in latura lor comica. Pana la urma si comedia este un fel de tragedie. Mascata.
    Poveshtile mele? Da. sunt triste. Prea triste.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ruxi, asta ziceam si eu- exista o forma comportamentala foarte agresiva.
    Legea lui 'care pe care'.
    Shtii care este culmea? De multe ori, cei prezentzi in incaierari de astea nu sunt chiar cei mai saraci. Nu sunt cinica. Sunt trista, pentru ca ma gandesc asha- ca profesoara, poate ca ash fi putut face mai mult.In educatzie.
    Despre intamplarea de care vorbeam- fara doar si poate ca familia este prima raspunzatoare pentru dezastrul din casa. Cum sa aduca pe lume atatzia copii, cand sursele de trai sunt sub minimul existentzei?
    Cat despre respectiva asistenta , doamne, cred ca nu merita sa aiba loc de munca. Alt loc i se cuvine.

    O seara frumoasa itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria, vorbeam cu o colega despre tot felul de situatzii speciale. Ma gandesc ca ar trebui sa existe o scoala a parintilor. Multzi dintre cei cu probleme in familie sunt foshtii elevi promovatzi , deshi, in realitate, sunt analfabetzi. Sau trecutzi ' ca gasca prin apa'.
    Ei sunt parintzi . Fiintze brutale, needucate. Cum sa-si educe coipiii?
    Cu ei ar trebui sa inceapa educatzia.


    Despre individe in mana carora sta , de multe ori, viatza multor femei ce sa spunem?Este ingrozitor.. Cred ca sunt si persoane care ishi fac datoria. Dar tot atat de multe sunt inumane. Care ashteapta bani. Tot timpul bani.
    Nu shtiu incotro ne indreptam. Chiar nu shtiu.
    O seara linishtita itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina, lacomia e mare si imbraca multe forme: nu putem face referire doar la cei cu bani "fara numar, fara numar" (cum o spune si unul din cantecele lor)si care tot asa, nu se satura... Comportamentul pensionarilor cu pricina, tot lacomie se numeste. Desi, am fi tentati sa il numim altfel.
    Afirm asta, fara sa generalizez.
    In ce-o priveste pe asistenta, eu sunt mai drastica de felul meu, si-as spune simplu ca nu ar merita un loc.. pe lumea asta. La fel, si parintii respectivi.
    Stiu, cognitiv cel putin, ca fiecare avem lectiile noastre de invatat si ca tot ce traim are un rost. "Regula" asta li se aplica si lor, dar tot asa, de multe ori, mi-e greu sa-mi schimb parerea...
    O seara frumoasa iti doresc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sa shtii ca exact asha cum judeci tu problema , am discutat-o si noi- eu si fratele meu. Cine sa faca , in asemenea situatzii curatzenie? Auzi- sanctziune- din asistenta-shefa- ajunge asistent social . Adica tot in zona unde a incalcat, cu buna shtiintza, regulile. Pe toate. De la meserie la umanism.
    Sau asha -zishii parintzi. Nishte , vai de capul lor.. Intrebareaea ramane fara raspuns.
    Ziceam ca in asemenea cazuri ma invinovatzesc tot pe mine, in general. Ce am facut din cat s-ar fi putut face, ca profesoara. Cat am reushit sa schimb in mentalitatea oamenilor?

    O seara buna, Ruxi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Educatie cu sila nu se poate. Nici dragoste si nici crestere. Trebuie sa existe o vointa proprie, o cautare personala. Altfel, tot ce vine din exterior aluneca pe langa, oricat de bune ar fi intentiile.
    Nu are rost sa te invinovatesti. In fond, ca-n orice relatie, si in cea profesor-elev sunt doi "vinovati": unul transmite, celalalt primeste, si invers. Asta daca amandoi sunt deschisi "schimbului". Si-apoi, nimeni nu-i perfect, mai facem si greseli. :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Da, ai dreptate, Ruzi. Ma intrebam daca sistemul in care am lucrat ar fi putut fi corectat. Cred ca noi, profesorii, nu avem pprea multe in comun. Putzi sunt cei care chiar vor sa faca lucruri buna. Sau macar sa incerce.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere